Iurie Colesnic: Ziarul „Basarabia” ca o școală națională

În „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (Chişinău, 1997, pag.107), academicianul Mihai Cimpoi remarcă: „Din erupţiile vulcanice ale spiritului, din elanurile sufleteşti titaniene ce au ca ţintă Necunoscutul sau Absolutul, din ebuliţia intelectuală alimentată de temperaturile înalte ale trăirilor la limită, din suflul eroic al aspiraţiilor se plăzmuieşte figura monumentală a lui Constantin Stere, basarabeanul înstrăinat, mântuit, după ce a cunoscut neantul dezrădăcinării, prin revenirea în albia românismului. Contemporanii, uluiţi de proporţiile giganteşti ale personalităţii sale, au încercat să-i surprindă şi să-i înţeleagă însufleţirea cu adevărat zeiască”.

Ştim prea bine, că ideile politice se învechesc cel mai uşor, iar pe de altă parte revenirea lui demonstrează că se învechesc doar ideile superficiale, tezele esenţiale au rămas şi rămân eterne.

Această necesitate a revenirii este dictată de lipsa în politica actuală de la noi a unei personalităţi de calibrul lui. A unui om capabil să întrunească mai multe calităţi excepţionale: un foarte bun orator, un mare doctrinar, un fin scriitor şi un om de conştiinţă.

Concomitent cu scoaterea revistei Viaţa Românească, Constantin Stere vine la începutul anului, la 3 ianuarie 1906 la Chişinău ca să pună bazele editării unui ziar românesc în Basarabia.

Adună în jurul său un grup de tineri intelectuali în frunte cu Ion Pelivan, Nicolae Popovschi, Vasile Oatu, Nicolae Florov, Pan Halippa, Vasile Hartia, Nicolae Andronovici, Ioan Petrilă, Constantin Partenie, Ştefan Usinevici, Dionisie Erhan, Ion Inculeţ, Teodor Inculeţ, Alexe Mateevici, Tudose Roman, Constantin Popescu, Gheorghe Druţă, Gheorghe Stârcea ş.a., şi în luna mai reuşeşte să scoată primele numere. Pentru a da o mai bună prestanţă ziarului, el aduce la Chişinău pe feciorul basarabeanului Victor Crăsescu, pe publicistul şi scriitorul Sergiu Victor Cujbă. Responsabil de partea juridică a publicaţiei el îl desemnează pe publicistul şi avocatul Emanuil Gavriliţă, vecinul de moşie de la Soroca.

Legătura cu grupul de tineri basarabeni, majoritatea făcând parte din „Pământenia basarabeană de la Dorpat” cu stagii de închisoare politică în Estonia şi Rusia.(vezi cartea „Un dosar uitat al Istoriei. Pământenia basarabeană de la Dorpat – prima organizaţie naţională” (Chişinău, 2008), autor Iurie Colesnic) a fost făcută prin Nicolae Bivol, coleg de Seminar Teologic şi de Universitate cu majoritatea membrilor grupului.
Dovada se conţine în scrisoarea lui C. Stere adresată lui Barbu Ştirbei (1872-1946), adept al conservatorilor, ulterior unul dintre simpatizanţii Partidului Naţional Liberal şi publicată de Ileana Ene în volumul „Farmecul discret al manuscriselor” (Bucureşti, 1998, vol. I, pag.128-129):

„Iaşi, 15 Ianuarie

Fiindcă nu avem încă «chec» pentru corespondenţă, am venit la Iaşi, să aduc eu însumi această scrisoare şi să o continui aici.

Pentru moment reacţiunea se încordează tot mai mult… în fiecare moment pot să fiu arestat şi am crezut că iau oarecari măsuri de precauţiune. Plecând la Chişinău, am luat cu mine 10.000 ruble (27,000 lei) pentru a începe gazeta, apoi încă 3, 500 ruble (aproape 10,000 lei), pe cari le-am depus o dată cu petiţia de autorizare a gazetei la guvernator (restul a rămas în depozit la bancherul Groswald din Iaşi).

Pentru ca în caz de arestare să nu fie găsite la mine 10.000 ruble, ce ar putea cauza în urmă o mulţime de dificultăţi, le-am depus pe acestea în mânele protopopului din judeţul Chişinău, Petru Bivol, om ce nu poate fi bănuit nici într-un caz, bun român, a cărui situaţie oficială şi nevastă e aceeaşi cum o garanţie că n-are să fie percheziţionat etc. (îl ferim şi noi). Am luat chitanţa pe numele fiului său, că numele popei să nu figureze nicăieri, până la graniţă mă temeam! Fiul său e un student de 28 ani, care de mult a absolvit Universitatea, dar din cauză că toate universităţile sunt închise numai poate da examenul de licenţă şi lua diploma. E un tânăr inteligent, energic şi înfocat român, — mâna mea dreaptă în orice acţiune. II chemă Nicolae Bivol. Iţi scriu toate acestea în condiţiuni despre cari rog să iei notă, pentru ca în caz de arestarea mea să puteţi găsi toate iţele, adresându-vă la protopopul Petru Bivol, care nădăjduim în orice caz va rămânea la o parte.

Chitanţa ţi-o trimit D-tale, să o pui ad acta, e scrisă în «moldoveneşte» cu litere ruseşti, cum s-au priceput dânşii.

Mâne îţi voi trimite programul Partidului naţional democrat din Basarabia, pe care deocamdată l-am dat să-1 tipărească cu litere ruseşti (până la autorizarea gazetei, toate publicaţiunile noastre în limba «moldovenească» suntem siliţi să le facem astfel).

O parte din echipa redacțională a ziarului „Basarabia”: (în picioare de la stânga la dreapta); Tudose Roman (poet), Ștefan Usinevici, Gheorghe Racicovschi (om de serviciu), Pan Halippa, N.Roșca (expeditor), Gheorghe Stârcea. Pe scaun: Theodor Inculeț, Alexe Mateevici,, Sergiu Victor Cujbă, Mihai Vântu, Ion Pelivan. Chișinău, 1906

Programul a fost dezbătut în mai multe întruniri ale fruntaşilor şi sperăm să atragem chiar pe puţinii boieri nerusificaţi.

Rog ceteşte în „Universul" apărut astăzi sau Luni (pentru Marţi) articolul lui Gavriliţă, un conducător al Românilor din Basarabia.

Ai face bine dacă vei lua măsuri ca ziarele noastre să-1 releveze cu căldură (scriu şi eu).”

Luni sau Marţi trebuie să apară în „Independance" a IV-a Corespondenţă a mea, pe care o recomand atenţiunii D-tale.

Ar fi bine să publici unde vei crede de cuviinţă şi articolul din „Novoe Vremea", să se ştie în ţară cum se judecă în Rusia situaţia.

Stau aci vreo două zile, ca să organizez nişte transporturi, pentru campania secretă. Sunt cam enervat, mâne am să mai scriu.

Al D-tale C. STERE”

Peste un sfert de secol, Ion Pelivan avea să-şi amintească în detaliu cum s-au derulat evenimentele cu fondarea ziarului Basarabia:
„…Mă pomenesc într-o zi că cineva îmi comunică că dl Stere, care se afla în hotelul Şveiţarski (Suisse, azi biblioteca B.P. Hasdeu – n.n.) mă pofteşte la D-sa la ora 4 (p.m.).

Era dimineaţă. Timpul mi se părea că trece foarte încet. Eram nerăbdător să-l văd pe Stere. În sfârşit, mă văd într-o cameră a hotelului „Suisse” din etajul de sus. Pe Dl Stere nu-l văzusem niciodată, deşi auzisem şi citisem ceva despre d-sa. Înaintea mea apare un domn în vârstă şi statură mijlocie, bine legat, cu barba neagră, în costum de cesucea gălbuie, cu o voce plăcută. După o convorbire de jumătate de ceas, dl Stere m-a cucerit. D-sa mi-a pus mai multe întrebări. Eu i-am expus situaţia aşa după cum o vedeam eu, adăugându-i „aveam nevoia de o gazetă care să fie şi naţională, şi democratică”.

– Veţi avea gazetă, care să fie şi naţională, şi profund democratică, a terminat dl Stere.

Peste câteva ceasuri dl Stere, invitat de gruparea noastră naţional-democratică, ne expune, în casa lui Nicolae Alexandrovici Popovschi, situaţia politică a României, ne vorbeşte de Nicolae Iorga, de poeziile lui Goga, despre Ardeal, analizează stările din Rusia şi, la urmă, ne dă o serie de sfaturi privitoare la mişcarea moldovenească din Basarabia, făgăduindu-ne din partea D-sale concurs bănesc pentru scoaterea unui ziar. A doua sau a treia zi, dl Stere se înapoiază la Iaşi. Însă în toamna aceea memorabilă, precum şi în primăvara lui 1906, D-sa ne-a vizitat Chişinăul de mai multe ori.

Între timp mişcarea noastră prindea rădăcini tot mai tari, sporind în aceeaşi vreme şi numărul „românofililor”. Cu ajutorul dlui Stere, visul nostru despre gazetă începe să se realizeze; în Chişinău, se formează un comitet de conducere şi administrare, ce era compus din E. Gavriliţă, Nicolae Popovschi, Nicolae Florov, Vasile Hartia şi subsemnatul. Se închiriază un local din trei camere de la farmacistul Furman din str.Armeană colţ cu Podolscaia, unde aveam şi locuinţa mea (foto). Apoi luăm înţelegere cu Feodor Grigorevici Zaharov, proprietarul şi directorul ziarului rus Bessarabscaia jizni, pentru tipărirea gazetei noastre săptămânale Basarabia în tipografia lui, sub conducerea oficială a răposatului E. Gavriliţă, proprietar şi director responsabil…

Primul număr al „Basarabiei” apare în noaptea spre 24 mai 1906. Moaşe şi naşi am fost eu şi dl A. Nour, care nu am dormit nici un pic în noaptea aceea.

Când acest număr a văzut lumina zilei, gruparea noastră nu mai putea de bucurie şi de mândrie. Era realizarea unui vis hrănit de atâta amar de vreme. Era prima gazetă moldovenească în provincia noastră.” (Amintiri de Ioan Pelivan // Cuvânt Moldovenesc, 1931)
Firul cronologic al amintirii este preluat de Nicolae Popovschi, care consemnează memorialistic momentul formării colectivului redacţiei noii publicaţii: „Stăteam cu locuinţa pe strada Renilor, nr. 67, în curte. Într-o dimineaţă a venit la mine „Ivan Egorovici” Pelivan (aşa era forma de politeţe pe atunci), cu care eram vechi prieteni. Dânsul mi-a comunicat că la Chişinău a sosit de peste Prut prof. Constantin Stere, care proiectează să pună începutul unui ziar moldovenesc cu ajutorul intelectualilor moldoveni din localitate. Pentru înfăptuirea acestei idei, se luase hotărârea să se înfiinţeze un comitet. Dl Pelivan mi-a propus şi mie să iau parte, ceea ce am acceptat cu deplină satisfacţie. Tot atunci am desemnat împreună şi pe alţi membri ai comitetului. Întreprinderea era pe atunci prea neobişnuită şi extraordinară şi despre toate vorbeam cu multă precauţiune, în şoaptă.” (Istoria bisericii din Basarabia… Chişinău, 2000).

Ion Codreanu, unul dintre miile de cititori de la ţară, are amintirile sale vis-a-vis de acest eveniment remarcabil:

„Pe Constantin Egorovici, începe să povestească moşul, l-am cunoscut în Chişinău, întâia oară, în primăvara anului 1906. A ajuns vestea şi la noi în sat că o seamă de tineri basarabeni scot un ziar naţionalist moldovenesc, care se cheamă Basarabia. Am venit pe jos de la Ştefăneşti la Chişinău, lăsându-mi acasă soţia şi mama, şi întreaga gospodărie… Am găsit pe Constantin Stere înconjurat de o seamă de colaboratori. Dânsul le povestea diferite întâmplări din viaţa lui şi le dădea o serie de sfaturi şi de îndemnuri, în ceea ce priveşte alegerea materialului pentru publicat şi, mai ales, îi îndemna să se ferească de numeroşii duşmani care roiau prin toate colţurile Chişinăului (…) (…) M-am apropiat de masa redactorilor şi am făcut cunoştinţă cu viitorul autor al romanului „În preajma revoluţiei”, l-am condus, pe jos, până la hotelul „Londra”, unde locuia. Masa de seară am luat-o împreună, în camera hotelului. Am vorbit până aproape de miezul nopţii despre diferite probleme ale Basarabiei, despre situaţia norodului moldovenesc, atât din Basarabia cât şi din Moldova şi, în general, despre toate durerile noastre (…)

Stere a ascultat cu multă atenţie tot ce îi povesteam, iar, la rândul său, mi-a vorbit în chestiuni politice din Rusia ţaristă, în care era atât de versat. Înainte de a ne despărţi, m-a întrebat cum am putea scăpa Basarabia de robia ţaristă? I-am răspuns că nu există decât o singură scăpare şi anume: Iredenta şi Revoluţia, iar apoi Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat. Ochii lui Stere au lucit de bucurie la acest răspuns şi mi-a spus că e de aceeaşi părere cu mine, stăruind că în această direcţiune trebuie de luptat mai departe, până la izbânda finală” (R. Marent, Cu moş Ion Codreanu, despre Constantin Stere. Amintirile lui Ion Codreanu despre Constantin Stere. // Viaţa Basarabiei, 1939 – nr. 4).

Relaţiile dintre tinerii intelectuali erau complicate. Exista o anumită doză de rivalitate. Şi conceptual poziţiile erau diferite. Exista un grup de naţionalişti moderaţi dintre care făceau parte Nicolae Popovschi, Vasile Hartia, Nicolae Florov ş.a. şi exista grupul radical condus de Pan Halippa, Mihai Vântu ș.a. care în ultima instanţă s-a instalat la cârma ziarului „Basarabia”.

Lipsa de bani, opoziția agresivă a lui Pavel Crușevan și Gheorghe V. Madan care edita ziarul „Moldovanul”, dar și lipsa de coeziune națională au dus la dispariția acestei publicații, care a fost ca o primă rândunică ce vestea nașterea presei în limba română…