Iurie Leancă: Cu moştenirea dezastruoasă lăsată de comunişti, era aproape imposibil să faci miracole

 – Dle ministru, este aproape finalizat procesul de numire a noilor ambasadori, care a durat totuşi destul de mult. A meritat aşteptarea?

– Ne-am propus să profesionalizăm tot serviciul diplomatic al RM, nu doar să schimbăm ambasadorii – proces care este doar partea vizibilă a aisbergului. Nu poţi în zece luni să reformezi o instituţie şi un sistem marcate puternic, timp de opt ani, de un stil arbitrar, lipsit de orice principii. Nu e suficientă voinţa politică, e nevoie de oameni bine pregătiţi, cu experienţă. Totodată, nu poţi concedia voluntarist, există anumite rigori, restricţii legate de Codul Muncii etc. Procesul va dura, probabil, doi-trei ani, pentru că ne-am propus să clădim un sistem viabil, bazat pe principii care funcţionează în toate ţările civilizate, democratice. Toate angajările în cadrul MAEIE să se facă doar prin concurs, transparent, pe criterii de meritocraţie, în interiorul instituţiei să se aplice principii clare privind rotaţia cadrelor, avansările etc. Personalul angajat anterior este supus unor evaluări, astfel că cei buni rămân, ceilalţi ne părăsesc – unii de bună voie, alţii pentru că au acumulat sancţiuni. În ceea ce priveşte ambasadorii, sunt mulţumit de noua echipă, chiar dacă numirile s-au făcut cu o mică întârziere… Eficienţa sper că o vom vedea în curând, dar efectul benefic asupra imaginii RM deja se resimte.

– Când aţi intrat acum zece luni în biroul de ministru, portretul lui Voronin mai era pe perete? Cât de greu a fost să-l scoateţi din MAEIE?

– Fizic a fost foarte simplu, mai dificil e să alungi „duhurile”. Şi asta pentru că această persoană şi partidul său au instituit un regim politic şi economic care ne-a aruncat cu ani buni înapoi. În loc să avanseze, să devină ţară-candidată la aderare în UE, să se integreze în familia europeană, RM a regresat timp de opt ani. Din păcate, acest sistem a corupt firea uneori slabă a moldoveanului. Când am preluat conducerea ministerului, am găsit un colectiv cu gândirea inhibată, inert, fără iniţiativă, oarecum încorsetat de un sentiment de frică. M-am întristat să nu-i recunosc pe unii colegi cu care lucrasem împreună până în 2001. Dar cred că în zece luni lucrurile au revenit la normal.

– La aproape un an de guvernare, puteţi vorbi în termeni de normalitate şi despre evoluţiile din politica externă a RM?

– Cu certitudine, da. Mai mult ca atât, am avansat vizibil pe diverse planuri – şi în relaţia cu vecinii, şi cu partenerii externi, şi, desigur, pe calea integrării europene. Pe anumite segmente am fi dorit să reuşim mai multe. Dacă după alegerile anticipate vom obţine un nou mandat – şi sunt convins că aşa va fi -, vom continua reformele în care ne-am angajat. Or, nu e posibil să faci miracole într-un an de zile, ţinând cont şi de moştenirea dezastruoasă pe care ne-a lăsat-o fosta guvernare. E suficient să ne amintim ce aveam în politica externă în septembrie 2009: relaţii suspendate cu UE şi cu FMI; cu vecinii – o situaţie de criză profundă şi cu România, şi cu Ucraina; cu SUA – niciun fel de obiective clare de cooperare; cu Federaţia Rusă – relaţii oscilând de la dragoste la ură şi invers; în consecinţă – o lipsă totală de credibilitate a Moldovei pe plan extern. Deci pe toate capitolele era iresponsabilitate maximă, respectiv – şi pe interior, şi pe exterior – lipsa de încredere în capacitatea RM de a deveni un stat modern european.

– Cum apreciaţi relaţia pe care o avem astăzi cu vecinii de peste Prut?

– Avem un dialog civilizat şi constructiv, o deschidere fără precedent din ambele părţi. Voi aminti de reacţia promptă a autorităţilor române la inundaţiile grave cu care ne-am confruntat în ultimul timp. O astfel de relaţie este posibilă doar între doi prieteni, parteneri, vecini foarte buni. Sunt multe realizări, care vin în sprijinul şi beneficiul cetăţenilor RM – deschiderea consulatelor româneşti la Cahul şi Bălţi, semnarea Acordului de mic trafic la frontieră, reapariţia extensiunilor universitare româneşti, majorarea numărului de burse de studii pentru tinerii din RM etc. Dar mai sunt încă multe de făcut. Mă refer, în special, la proiecte economice, energetice, transfrontaliere… Interesul nostru e să avansăm cât mai rapid, deoarece integrarea bilaterală cu România înseamnă şi integrarea în UE.

– S-au făcut multe declaraţii încurajatoare la Bruxelles, e mult optimism şi entuziasm la Chişinău vizavi de perspectivele europene ale RM. Cât de curând vom simţi în fapt că suntem europeni? Nu ne îmbătăm cu apă rece când afirmăm că în cel mult doi ani vom merge fără vize în UE?

– Uitaţi-vă la declaraţiile noastre de acum trei-patru luni. Nu ne-am aventurat atunci să lansăm ipoteze sau să numim termene concrete, de exemplu, referitoare la dialogul pe regimul de vize. Acum, însă, am putut avansa anumite termene din momentul în care, pe 15 iunie, am inaugurat dialogul, în aceeaşi zi am avut prima şedinţă la Bruxelles cu înalţi funcţionari europeni şi am punctat calendarul – în septembrie vin primele două misiuni de evaluare, după care, în octombrie, urmează să fie pregătit documentul – fie că se va numi plan de acţiuni sau foaie de parcurs. După ce ne este oferit acest document de către Comisia Europeană (CE), începem numărătoarea inversă, orientându-ne după experienţa statelor din Balcanii de Vest – Serbia a obţinut ridicarea vizelor după 17 luni, în cazul Macedoniei aşteptarea a durat 20 de luni. Ministrul de Externe al Italiei, Franco Frattini, dar şi omologii mei din alte state, ne-au spus că în cazul RM ar putea fi vorba de un an şi jumătate. A spus-o un oficial italian, fost comisar european şi vicepreşedinte al CE, iar ponderea Romei în acest exerciţiu este mare, Italia fiind ţara cu cei mai mulţi concetăţeni de-ai noştri. De aceea, eu cred că 18 luni este un termen realist.

– Chiar şi în condiţiile în care RM are o asemenea problemă cum e Transnistria?..

– Nu suntem primii care ne ciocnim cu asemenea dificultăţi, există precedentul regiunilor de nord din Kosovo sau Cipru. Acolo s-au găsit soluţii. Sunt convins că soluţiile pe care le avem noi, cu ajutorul EUBAM şi OSCE, ne vor permite să-i convingem pe colegii noştri de la Comisia Europeană că problema transnistreană nu ar trebui să fie un impediment. Recent, am avut o întrunire pe dimensiunea transnistreană, unde şeful EUBAM a spus că RM a reuşit să avanseze în ultimele luni foarte mult şi că va prezenta un raport consistent Comisiei Europene. Să nu uităm şi de declaraţia Merkel-Medvedev, care aduce în prim-plan conflictul transnistrean. În zece luni, noi am reuşit să scoatem din anonimat problema şi să convingem partenerii din Vest, împreună cu cei din Est, să se preocupe de ea, să nu mai fie – cum a fost în 1992, 1999, 2000 – o problemă periferică pe agenda cancelariilor mari. Totodată, am convenit cu partenerii noştri europeni să abordeze reglementarea conflictului transnistrean în contextul integrării europene a RM. Transnistria înseamnă oameni şi, atunci când va fi o presiune de jos în sus, când oamenii de acolo vor simţi avantajele de a fi în componenţa RM, atunci procesul va fi mult mai firesc şi se va derula mult mai rapid. Dar asta este posibil doar prin modernizarea şi europenizarea RM.

– Dacă avem atâta susţinere şi deschidere la nivel oficial din partea cancelariilor europene, prin ce se explică recentele apariţii denigratoare din presa occidentală, în care suntem acuzaţi că am vrea să intrăm în UE „prin uşa din dos” prin intermediul cetăţeniei române? Ar putea fi vorba de un atac concertat la adresa RM şi a României, aşa cum s-a vehiculat?

– La noi teoria conspiraţiei mereu prinde contur… Nu exclud că există anumite grupuri de interese şi nu este doar o coincidenţă apariţia unor articole cu conţinut similar în câteva publicaţii importante. Aş vrea să cred, totuşi, că nu sunt decât o reflecţie a unor stări de spirit anti-imigraţioniste din UE, care se amplifică pe fundalul crizei economice financiare. Noi nu trebuie să ignorăm astfel de apariţii, ci să venim cu argumente, să avem o comunicare bună în afară, în special în capitalele care sunt ceva mai rezervate faţă de liberalizarea vizelor pentru cetăţenii RM. Trebuie să convingem politicienii, dar şi cetăţenii de rând, că nu suntem o sperietoare şi că un regim fără vize pentru moldoveni nu va bulversa dramatic piaţa de muncă europeană. Am explicat asta şi în câteva interviuri pe care le-am acordat în ultimele două săptămâni unor importante publicaţii străine.

– Apropo de imagine. Cine o creează, există strategie de comunicare, echipă care se ocupă de asta? Croaţia, de exemplu, când a început demersurile de integrare în UE, a apelat chiar la o agenţie de lobby din Bruxelles…

– Comunicarea costă, iar noi, din păcate, avem o mică mare problemă – banii. Respectiv, RM ajunge în vizorul presei străine, de obicei, când este vorba de ceva negativ sau ieşit din comun, cum au fost evenimentele din aprilie 2009. Ar trebui, cel puţin, să putem invita ziarişti străini la noi… Cât priveşte angajarea unei agenţii de PR, putem doar visa la aşa ceva. Încercăm să ne descurcăm cum putem – să fim cât mai vizibili şi să oferim cât mai multe interviuri când mergem în vizite peste hotare, să încurajăm orice susţinere din partea societăţii civile. Chiar zilele acestea un grup de prieteni, analişti de forţă din Europa, au câştigat un proiect de la instituţii donatoare pentru a ne ajuta pe noi să creăm o imagine favorabilă RM. Totodată, comunicarea e şi una din sarcinile ambasadorilor noştri. Au datoria şi libertatea de a stabili relaţii în zona media din ţările de reşedinţă, de a organiza evenimente şi a oferi interviuri.

– Nu vor trebui să coordoneze orice cuvânt cu centrala, cum era anterior?

– Sub nicio formă. Aveţi exemplul lui Iurie Reniţă de la Bucureşti, care a avut deja mai multe apariţii în presa românească. Am avut o înţelegere cu toată lumea şi le-am spus că au toată libertatea de a vorbi. Nu de a înfrumuseţa lucrurile, ci de a prezenta RM într-o imagine corectă, dar pozitivă. Trebuie să demonstrăm că e o tendinţă şi avem toate argumentele necesare: chiar am creat în aceste luni ingredientele pentru transformări majore şi putem deveni un caz de succes în această zonă destul de turbulentă. Am să-l citez pe unul dintre negociatorii din partea Comisiei Europene pe Acordul de asociere cu RM: „Sunt foarte impresionat de felul cum negociaţi voi acest acord şi aveţi o şansă foarte mare să urmaţi exemplul Sloveniei şi să intraţi în Uniunea Europeană pe neobservate”. Mi-ar plăcea să avansăm pe acest traseu.

– Cum apreciaţi relaţia cu Rusia? De ce iarăşi apar „războaie ale vinului” şi declaraţii care pot fi calificate drept amestec în treburile interne ale RM?

– Aş prefera să nu folosim cuvântul „război”, sper că vom reuşi să identificăm o soluţie pentru această problemă – după cum insistă colegii noştri de la Moscova – tehnică. Aşteptăm, la nivel de experţi, o discuţie foarte punctuală, cu argumente, să ni se prezinte probe ce ar justifica aceste pretenţii legate de calitatea vinului nostru. Să avem încă puţină răbdare, pentru că nu am epuizat toate pârghiile. Uneori suntem acuzaţi că MAEIE nu a luat atitudine într-un caz sau altul. Dar la anumite evenimente am reacţionat. Am avut o reacţie la Memorandumul Medvedev-Ianukovici în problema transnistreană, spunând ce ne aranjează şi ce nu. Săptămâna aceasta am reacţionat la ultimul comentariu al MAE de la Moscova legat de aprecierea evenimentelor tragice din 1992. Dar nu ne putem lăsa antrenaţi într-un schimb permanent de replici şi acuzaţii, uitând de problemele reale pe care trebuie să le rezolvăm. Am încercat tot timpul să dăm dovadă de sobrietate şi reţinere în raporturile cu Rusia, să-i chemăm pe partenerii noştri din Est să ne axăm pe interese economice comune, să avem un dialog civilizat. Dar ar trebui, în acest sens, să avem şi mesaje mai coordonate pe interior între ramurile Puterii…

– Vă referiţi la disensiuni pe subiecte sensibile, precum ziua de 28 iunie?

– Există, într-adevăr, anumite neînţelegeri, replici dure, dar e mult mai bine să avem această dinamică, decât monotonia care a existat opt ani, o adevărată stabilitate… de cimitir. Doar că aceste disensiuni nu trebuie să afecteze negativ politica noastră externă. Pentru că în momentul în care vii cu mesaje diferite, apriori îţi vulnerabilizezi poziţia, aduci anumite confuzii. Prietenii nu te înţeleg foarte bine, iar mai puţin prietenii pot să joace pe aceste diferenţe. Aici mai avem nevoie de maturitate.