Luna aceasta, ambasadoarea Africii de Sud la ONU, Mathu Joyini, a folosit un moment dintr-o dezbatere a Adunării Generale despre consecințele umanitare ale invaziei rusești în Ucraina pentru a certa Statele Unite pentru „aventurile” militare din trecut, inclusiv cea din Irak.

Statele Unite și aliații lor occidentali, a sugerat ea, se fac vinovați de propriile încălcări ale Cartei ONU și pur și simplu își urmăresc propriul avantaj geopolitic în relație cu Rusia, susținând rezoluțiile ONU care denunță Moscova ca agresor. Ea a mai amintit că multe țări și popoarele lor suferă consecințele războaielor care nu au fost pornite din vina lor.

Declarația reflectă provocările cu care se confruntă SUA și aliații occidentali în încercarea de a dovedi Rusiei că a reușit să închege un front diplomatic unificat, în sprijinul Ucrainei. De fapt, deocamdată, în afară de cei mai apropiați prieteni și aliați militari ai SUA din Occident și Asia de Est, cea mai mare parte a lumii nu este interesată să se alăture campaniei conduse de SUA pentru a izola Rusia.

Oricât de indignate ar fi cu adevărat de capturarea de teritorii de către Rusia în Ucraina, multe țări au legături istorice cu Moscova, pe care nu sunt pregătite să le abandoneze. Mulți lideri se tem, de asemenea, că o blocadă economică împotriva Rusiei va provoca probleme în propriile lor țări, alimentând creșterea costurilor alimentelor și combustibililor și antrenând astfel o posibilă instabilitate în interiorul propriilor granițe.

Precauție în Africa și Asia

În zilele care au urmat debutului invaziei Rusiei din 24 februarie, lumea părea să se mobilizeze ferm în sprijinul Ucrainei. Adunarea Generală a ONU, formată din 193 de membri, a votat cu o majoritate covârșitoare, 141-5, pentru a denunța intervenția militară a Rusiei.

Doar Belarus, Eritreea, Siria și Coreea de Nord s-au alăturat Rusiei, opunându-se rezoluției. Secretarul general al ONU, António Guterres, care în general a căutat să evite confruntarea cu marile puteri, a condamnat fără menajamente războiul „inacceptabil din punct de vedere moral, de nerefuzat din punct de vedere politic și lipsit de sens din punct de vedere militar” al Rusiei în Ucraina, pe care l-a considerat o încălcare flagrantă a Cartei ONU.

Între timp, Washingtonul a adunat un sprijin surprinzător de puternic în rândul principalilor aliați occidentali și est-asiatici – de la Canada și Germania la Japonia și Coreea de Sud – pentru a impune sancțiuni dure împotriva Rusiei, deconectând efectiv o mare parte din afacerile țării de la sistemul financiar global și provocând prăbușirea rublei rusești. În acest timp, americanii și europenii au lansat o vânătoare împotriva oligarhilor ruși, care și-au văzut averi, proprietăți și iahturi confiscate.

În spatele acestor dovezi de unitate se află însă o lume care se adaptează în mare măsură la o nouă eră multipolară, în care Statele Unite nu mai sunt singura superputere, scrie Foreign Policy. În Africa și Asia de Sud, răspunsurile la agresiunea Rusiei au fost relativ discrete, în timp ce îngrijorările legate de potențialul impact al sancțiunilor occidentale asupra prețurilor la alimente și combustibil au crescut.

Mulți au încă resentimente profunde față de Statele Unite, ale căror intervenții militare, din Afganistan până în Irak și Libia, au lăsat în urmă de moarte și distrugere.

Țări-cheie din Africa și Asia, inclusiv Africa de Sud și India, au adoptat un discurs atent, încercând să mențină relații bune cu Rusia și Statele Unite și subliniind în același timp necesitatea de a respecta suveranitatea Ucrainei. Aproximativ 35 de țări, printre care multe din Africa, s-au abținut în cazul unei rezoluții a Adunării Generale a ONU care denunță agresiunea Rusiei. Nicio țară africană nu a impus sancțiuni Rusiei, care a devenit, în ultimii ani, cel mai mare exportator de arme din lume către Africa.

„Nu ne vom întoarce la aceeași lume în care eram înainte de război”

Mulți diplomați și observatori de politică externă consideră conflictul din Ucraina ca fiind un punct de inflexiune istorică majoră, dar în același timp, ei nu sunt siguri de modul în care se va încheia întreaga poveste. Asta complică calculele privind modul în care țările se vor poziționa pe tema conflictului.

„Este evident că nu ne vom întoarce la aceeași lume în care eram înainte de acest război”, a declarat Munir Akram, ambasadorul pakistanez la ONU. El a precizat însă că modul în care va arăta noua ordine mondială va fi definit de rezultatul final al războiului și de forma unui acord final de pace între Rusia și Ucraina.

„Dacă se va ajunge la o soluție negociată, sancțiunile occidentale vor trebui să fie ridicate, deoarece nu cred că rușii vor accepta o soluție fără ridicarea sancțiunilor”, a spus Akram.

„Din perspectiva țărilor neimplicate, dacă îmi permiteți să spun așa, trebuie să vedem perspectivele realiste. Credem că se va ajunge la un acord; și, prin urmare, nu vom adopta o poziție complet antirusească, pe care Occidentul va găsi în cele din urmă o modalitate de a o acomoda”, a adăugat acesta.

„Nu vrem să fim implicați în acest lucru”

Vorbind despre război, ambasadorul Kenyei la ONU, Martin Kimani, a comparat atacul Rusiei asupra Ucrainei cu moștenirea colonialismului, catalogându-l drept un afront brutal la adresa integrității teritoriale a unei națiuni suverane.

„Multilateralismul se află pe patul de moarte în această seară”, a declarat Kimani în fața Consiliului de Securitate al ONU la 21 februarie, după ce Rusia și-a anunțat decizia de a recunoaște regiunile Donețk și Luhansk din estul Ucrainei ca state independente.

„Carta Națiunilor Unite continuă să se ofilească sub asaltul necruțător al celor puternici”, a adăugat el.

Dar Kimani a lansat o critică voalată și la adresa SUA, și a aliaților occidentali, care au folosit forța militară în Afganistan, Irak și Libia. Unii lideri africani au susținut că vor evita să fie atrași în ceea ce ei consideră a fi o competiție între marile puteri din Europa.

„Nu vrem să fim implicați în acest lucru și am rămas pe dinafară. Nu mă amenințați, iar eu nu vă voi amenința”, a declarat pentru Nikkei Asia președintele ugandez Yoweri Museveni, întrebat de ce țara sa s-a abținut de la un vot al Adunării Generale a ONU care denunța agresiunea rusă în Ucraina.

Museveni a criticat, de asemenea, Statele Unite și Europa pentru exercitarea unui dublu standard, citând intervenția lor militară în Libia, care a dus la răsturnarea liderului libian Muammar Gaddafi. „Au distrus țara în timp ce răspândeau terorismul dincolo de granițele sale”, a spus el. „Acesta este un act criminal și inacceptabil”, a adăugat președintele.

Poziția Kievului nu a fost ajutată de relatările potrivit cărora polițiștii ucraineni de la frontieră au maltratat cetățenii africani care încercau să fugă din calea războiului în Polonia vecină, împiedicându-i să se alăture ucrainenilor care căutau refugiu în străinătate.

Ebenezer Obadare, expert pe teme africane la Council on Foreign Relations, a explicat viziunea statelor africane.

Pentru mulți din Statele Unite, a spus el, argumentele pentru condamnarea Rusiei par evidente. Rusia și-a invadat vecinii, a vizat civili în cel mai brutal și nediscriminatoriu mod și a arătat un dispreț total pentru Carta ONU. „Dar africanii spun: «Stați puțin. Nu este atât de simplu»”, a spus el, potrivit Foreign Policy.

Pe de o parte, Rusia are legături vechi cu țările africane, după ce a oferit sprijin militar și diplomatic forțelor antioccidentale de acolo în timpul Războiului Rece. În prezent, grupul rusesc de mercenari Wagner este prezent în mai multe națiuni africane, ajutând guverne precum cele din Republica Centrafricană și Mali sau grupări armate precum cea a liderului rebel din Libia, Khalifa Haftar.

Dar, deși guvernele africane pot simți o anumită loialitate reziduală față de Rusia, Obadare a spus că nu vede continentul aprobând recurgerea la forță de către Rusia. „Acest lucru nu înseamnă că există o realiniere profundă a Africii” în tabăra rusă, a spus Obadare. De fapt, a spus el, „tinerii din Africa încă vor să meargă în SUA și în Europa”.

„Va trebui să acomodăm o Rusie slăbită”

În pofida eșecurilor, Richard Gowan, expert în cadrul Grupului Internațional de Criză – o organizație non-guvernamentală transnațională – a declarat că criza ucraineană a oferit o oportunitate pentru Statele Unite și Europa de a arăta mai multă coerență și hotărâre decât în ultimii ani.

„Nu cred că asistăm încă la o realiniere globală completă”, a spus el.

„Așadar, cine va câștiga într-o bătălie globală pentru influență asupra Ucrainei? Nu Rusia, cu siguranță. Diplomația sa în această criză a fost aproape la fel de dezordonată ca unele dintre operațiunile sale militare”, a explicat expertul.

Ambasadorul pakistanez la ONU, scrie Foreign Policy, crede că „Rusia va ieși mai slabă din această situație”, deoarece nu a fost capabilă să își stabilească credibilitatea. Însă Rusia, a remarcat Akram, este una dintre cele mai mari două mari puteri nucleare din lume, ceea ce îi oferă o pârghie, în conflictul din Ucraina.

„Capacitatea Rusiei de a stârni dezordine în restul lumii nu va dispărea, așa că va trebui să acomodăm o Rusie slăbită, poate o Rusie resentimentară, dacă nu va fi integrată din nou în ordinea internațională”, a spus el.

Sursa: Libertatea.ro