Dacă cineva se bucură de ceea ce se întâmplă acum în Alianţă, aceştia sunt comuniştii, scopul programatic al cărora, declarat deschis, este distrugerea ei. Să ne amintim că, acum vreo două săptămâni, comuniştii, pichetând lucrările parlamentului, au avut drept lozincă principală „Jos Alianţa!”. Şi să ne mai amintim că în 1988, venind în parlament cu 40 de mandate, comuniştii au avut drept lozincă distrugerea ADR-ului. Şi s-au ţinut de cuvânt.
Scandalul dintre PLDM şi PD legat de Moldtelecom, dar şi de votul comun al PLDM şi PRCM în cazul retragerii proiectului de lege privind piaţa farmaceutică au fost calificate de liderul PD, M. Lupu, drept "acţiuni ascunse", scopul cărora este de a distruge AIE-2 şi de a forma o coaliţie cu PCRM. E adevărat, Lupu nu este categoric, „nu poate susţine cu certitudine, dar admite” că este vorba, totuşi, „de o tactica pentru distrugerea actualei alianţe si formarea unei noi alianţe, mai devreme sau mai târziu". Admitem şi noi că aceste declaraţii M. Lupu le-a făcut sub imperiul emoţiilor, fiindcă nu există date obiective care ar indica, cel puţin la momentul dat, posibilitatea creării unei alianţe dintre PLDM şi PCRM. Mai degrabă poate fi vorba despre nişte scheme, mutări tactice ale lui Filat pentru a obţine un spaţiu de manevră şi un grad de influenţă mai mare în Alianţă. Aceasta nu înseamnă însă încheierea unei Alianţe cu comuniştii. Filat, presupun, are suficientă intuiţie politică să înţeleagă cu ce s-ar solda o asemenea cârdăşie cu Voronin. Cu certitudine, tentaţia de a-l folosi pe Voronin în scopul „rezolvării unor probleme” e mare, dar pe cât e de mare pe atâta e şi de periculoasă. Aici jocul cu chibriturile se poate termina rău, şi nu numai pentru liderii Alianţei, ci pentru R. Moldova. De-acum, un rău există: declaraţiile despre „iminenţa” unei alianţe dintre PLDM şi PCRM au deja efecte demoralizante asupra electoratului, a opiniei publice în general, interne şi externe, lovind şi în imaginea PLDM-ului. Şi a premierului, şi a Alianţei. Repet, din aceasta au de câştigat doar cei care vor să îngroape AIE 2 şi să revină la putere.
Nu e deloc productivă agitaţia celor care prezintă alianţa dintre PLDM şi PCRM ca un fapt împlinit. În asemenea situaţii nu e loc pentru abordări isterice şi partizane. Să ascultăm, cum zic juriştii, şi cealaltă parte. Astăzi va avea loc adunarea activului PLDM şi cred că lucrurile vor deveni clare. Pentru lumea care gândeşte e o certitudine faptul că Alianţa trebuie păstrată, iar problemele care apar trebuie să se rezolve în mod operativ şi calm, la masa de lucru, dar nu prin scrisori în presă.
P.S. Apropo. Merită remarcată în context reacţia prudentă, calmă şi responsabilă a liderului PL Mihai Ghimpu la votul comun al PLDM-PCRM. Deşi, emotiv, M. Ghimpu ar fi fost mai motivat să acuze aceste două partide de cârdăşie (fiindcă i s-a retras un proiect propus de PL), el de dragul unităţii Aliantei, a dat dovada de maturitate şi în stilul său, original, a respins ideea despre o posibilă alianţă dintre PLDM şi PCRM: „Eu am văzut harbuzul de ieri. Nu cred într-o Alianţă verde-roşie, mai degrabă este vorba de o coincidenţă sau poate ne testează nervii”.
