Jocurile de teren – o soluție pentru activizarea comunitățile locale

Atunci când nu se întâmplă nimic, iar oamenii se plictisesc, apar tot felul de probleme sociale și conflicte. În multe state europene primăriile și diferite organizații neguvernamentale organizează concursuri și jocuri pentru localnici ca ei să afle mai mult despre satul sau orașul în care locuiesc, să comunice între ei și să lucreze în echipă. Recent, la Chișinău s-a aflat Karolina Likhtarowich, președintele Fundației pentru Dezvoltare și Inițiative Culturale (Fundacja Inicjatyw Rozwojowych i Edukacyjnych) din Polonia, care a venit la invitația Centrului de Limbă și Cultură Poloneză din Chișinău pentru a organiza un atelier de creare a jocurilor de teren, eveniment organizat în colaborare cu Instytut Polski w Bukareszcie și Centrul de Informare pentru Autoritetile Locale.  Am discutat cu ea despre acest mod de a activiza oamenii.

– Dna Likhtarowich, cum poate fi activizată viața socială în comunitățile locale?
– De câţiva ani mă ocup de dezvoltarea locală bazându-mă pe patrimoniul cultural, natural şi istoric al localităților. În munca mea folosesc metode diferite pentru a-i activiza pe oameni ca să facă ceva în folosul comunității. Mă ocup şi de crearea unei oferte educaţional-turistice ce rezultă din ceea ce putem să găsim într-o localitate anumită. Știu din experienţă că un mod foarte bun de activizare a oamenilor este implicarea lor în jocurile educative pe teren, numite și city quest-uri (traduse din engleză ar însemna aventuri urbane, n.red.). Ele constau în crearea unor trasee pe care participanții le parcurg primind diferite misiuni și sarcini pe o anumită temă cum ar fi o personalitate celebră a localității, o problemă sau un eveniment. Dar sunt jocuri de teren pe care le pregătim special cu o anumită ocazie, la comandă. Pentru crearea acestor jocuri sunt necesari specialişti, care instruiesc şi explică cum poate fi inventat un asemenea joc. O condiție esențială este ca locuitorii să fie implicați în proces, pentru că nimeni nu cunoaște orașul sau satul mai bine decât ei. Prin joc ei pot să-și completeze cunoștințele, să descopere ceva nou sau să observe mai bine o problemă cum ar fi sărăcia, poluarea mediului. Este o metodă faină de educaţie regională. În Polonia aceste jocuri de teren se dezvoltă foarte bine.

– Care e scopul acestor jocuri?
– Vrem să implicăm oamenii într-un proces decizional. De exemplu, în Varșovia, locuitorii unui cartier au jucat rolul de jurnaliști, având mai multe sarcini de îndeplinit ca în final să scrie articole pentru un ziar local. Sunt metode bune de a-i face pe oameni să se simtă gospodari. Mai târziu ei se implică cu plăcere în alte inițiative.

– Ce condiții trebuie să îndeplinească doritorii ca să participe la un joc de teren?
– Totul pornește de la o idee și de la persoanele care vor să transpună această idee în realitate, adică să inventeze jocul. În funcție de vârsta participanților, acesta poate avea grade diferite de dificultate. Adesea aud obiecţii de genul „Dar noi nu avem nimic curios. Despre ce putem să povestim?”. Mai târziu începem să analizăm patrimoniul unui oraș, locuri interesante și ajungem să înţelegem că oamenii nu observă, nu ştiu ce au în jurul lor. De aceea e nevoie de un specialist care ar putea să smulgă din acele persoane informații valoroase. Eu am organizat jocuri de teren chiar și în sate. Deci nu trebuie să avem neapărat doar oraşe mari cu multe posibilităţi şi resurse.

– Care e, de obicei, reacția participanților?
– Dacă jocul este bine organizat, atunci oamenii se distrează foarte bine. Sunt mulțumiți, pentru că, în general, până și persoanelor mature le place să se distreze. Pe lângă aceasta, ei mai învață câte ceva. Mai târziu vine bucuria aventurii în care sunt atrași prin acest joc.

– Cine comandă de obicei astfel de jocuri de teren?
– Printre beneficiari sunt organizații nonguvernamentale, firme private, autoritățile locale. Am realizat multe comenzi venite de la primăriile din Polonia și ONG-uri. Se întâmplă des că aceste tipuri de activități sunt realizate în baza surselor financiare europene sau din fonduri locale.

– Cu alte cuvinte, primăriile pot accesa fonduri europene pentru a organiza un joc de teren?
– Desigur, și nu doar atât. Fiecare autoritate locală decide cum cheltuiește banii. O mică primărie poate organiza un concert, un târg, dar se mai uită ce se întâmplă în altă parte. Acum este un curent popular de a implica oamenii în diverse activități colective. Totul depinde de localnici. Chiar dacă primăria nu are o idee, sunt ONG-uri, liderii locali care pot să recomande așa ceva. De obicei primăriile sunt deschise la astfel de propuneri care vin de jos, pentru că știu că cea mai bună angajare a locuitorilor în activități se întâmplă atunci când inițiativa vine de la ei. Când oamenii singuri se organizează, ei fac ceva. E suficient să le dai posibilități. E o abordare deja verificată și care dă rezultate bune.

– Ați lucrat mult în Belarus. Care e situația acolo? Oamenii au destulă libertate ca să organizeze jocuri și trasee educative?
– În Belarus aceste jocuri au avut un rol important de ofertă turistică. Am cunoscut o lideră locală, proprietara unei gospodării agroturistice, care a creat un joc pe teren cu biciclete. Acesta este acum trendul, dacă avem agroturism sau turism rural, nu e suficient să le oferi oamenilor o cameră de dormit și mâncare gustoasă, e nevoie de ceva mai mult. În Belarus sfera asta se dezvoltă bine.

– Noi, în schimb, în Moldova, am putea inventa niște jocuri pe teren legate de cultura vinului.
– Aveți condiții bune unde se pot dezvolta astfel de activități. Cred că vinul trebuie privit ca o parte a culturii, nu doar ca simplă băutură alcoolică. Jocurile pe teren sunt o bună metodă de informare și promovare a patrimoniului cultural.

– Am observat că în general, în Polonia oamenii au devenit destul de activi.
– E la fel meritul diferitor programe europene, trebuie să recunosc. În fiecare localitate poloneză sunt organizații care se numesc Grupuri locale de activitate. Misiunea lor este să activizeze locuitorii, astfel încât ei să aibă posibilitatea să călătorească, să se instruiască, să participe la inițiativele altor localități. Drept rezultat, în Polonia provincia s-a ridicat foarte mult. Nu avem așa ceva că dacă locuiești într-o localitate mică, gata, ești terminat. De fapt, nu este așa. Există multe posibilități și în localitățile mici. Polonezii în general sunt un popor mobil, călătoresc, tot timpul fac ceva. Fondurile europene i-a ajutat să se activizeze și ei au înțeles că au o influență reală asupra multor lucruri.