Judecătoarea Marina Rusu, apel la solidaritate cu copiii în brațe: Am ales programul redus ca să pot alăpta, dar primesc un volum de dosare exagerat

Judecătoarea Marina Rusu a decis să facă publică o problemă care o deranjează de mult timp, ca judecător și mamă în același timp, dar despre care toată lumea tace. „Sunt mamă a șapte copii. Doi sunt încă alăptați la sân, iar cea mai mică fetiță nu are încă 2 ani. Am decis să revin la serviciu cu program redus — 4 ore pe zi — așa cum prevede legea, cu pauza necesară pentru alăptare – 30 de minute. În realitate însă, lucrurile stau altfel. Mi se repartizează același volum de muncă precum colegilor cu program complet de opt ore și salariu integral. Și, în fiecare zi, sunt pusă în fața unei alegeri care nu ar trebui să existe – fie plec la timp, știind că nu am reușit să fac totul la standardul pe care mi-l cere conștiința profesională, fie rămân la muncă mult peste program. Au fost zile în care am rămas la serviciu până la ora nouă sau zece seara. În acele momente simțeam durere fizică reală în piept, pentru că corpul meu îmi amintea că sunt mamă care alăptează”, a scris magistrata.

Foto: colaj
„AM NEVOIE DE SUSȚINEREA VOASTRĂ
Am ezitat mult timp să scriu acest mesaj public. Sunt judecător și sunt obișnuită să rezolv problemele prin proceduri, demersuri oficiale și răbdare. Dar sunt momente în care tăcerea nu mai este o soluție corectă.
Sunt mamă a șapte copii. Cinci dintre ei sunt minori. Doi sunt încă alăptați la sân, iar cea mai mică fetiță nu are încă doi ani.
Din acest motiv am decis să revin la muncă cu program redus — patru ore pe zi — exact așa cum prevede legea, cu pauza necesară pentru alăptare – 30 de minute. Muncesc aceste patru ore și sunt remunerată pentru ele. Acesta este cadrul legal în care activez.
În realitate însă, zi de zi, lucrurile stau altfel. Mi se repartizează același volum de muncă precum colegilor cu program complet de opt ore și salariu integral. Și, în fiecare zi, sunt pusă în fața unei alegeri care nu ar trebui să existe.
Fie plec la timp, știind că nu am reușit să fac totul la standardul pe care mi-l cere conștiința profesională. Fie rămân la muncă mult peste program, nu pentru că așa este corect, ci pentru că altfel nu pot.
Au fost zile în care am rămas la serviciu până la ora nouă sau zece seara, pentru a examina dosare și a motiva soluții în mod responsabil.
În acele momente simțeam durere fizică reală în piept, pentru că corpul meu îmi amintea că sunt mamă care alăptează. Acasă mă așteptau copiii mei, exact în timpul pe care legea, teoretic, mi l-a garantat pentru ei.
Dreptul la alăptare este un drept al copilului si a mamei. Alăptarea nu este despre confort și nu este o alegere opțională. Este o necesitate biologică pentru sănătatea copiilor mei și pentru sănătatea mea. Este un ritm care nu poate fi amânat și nu poate fi negociat cu un program administrativ.
Am sesizat instituțiile și am cerut ceva firesc si legal: ca volumul de muncă să fie proporțional cu timpul de muncă achitat. Însă soluționarea acestei probleme a fost suspendată de către Consiliul Superior al Magistraturii pe termen nedeterminat. Iar efectele sunt zilnice și reale — asupra sănătății mele, asupra copiilor mei, asupra drepturilor salariale și asupra capacității de a respecta termenele legale într-un volum de muncă dublu față de timpul achitat.
Am decis să merg mai departe și am sesizat 29 de organizații naționale și internaționale. Pentru că nu este doar problema mea. Este o problemă de sistem.
Și voi vorbi deschis despre răspunsurile primite, pentru că transparența este singura cale spre schimbare.
Cel mai dureros lucru pe care l-am aflat este că, practic, sunt prima femeie din sistemul de justiție care a solicitat oficial ajustarea volumului de muncă după revenirea cu program redus. Regulamentele nici măcar nu prevăd o asemenea situație. Ca și cum judecătorii, asistenții, grefierii ar fi doar funcții, nu și părinți, nu și oameni.
Vreau sa menționez că aceasta nu este doar o problemă a femeilor. Este și o problemă a bărbaților. Tații au același drept de a fi alături de copiii lor. Iar copiii au dreptul să-și vadă ambii părinți prezenți, implicați, disponibili.
Nu vreau ca drepturile copiilor și protecția maternității să existe doar pe hârtie. Vreau să funcționeze în viața reală. De aceea am ales să vorbesc. Cu calm, cu onestitate. Și cu speranța că, împreună, putem schimba lucrurile mult mai repede decât eu una singura.
Nu scriu acest mesaj ca un protest. Îl scriu ca un apel la solidaritate. Dacă această postarea vă atinge, vă rog să o distribuiți, să vorbiți despre ea, să nu o lăsați să treacă neobservată.
Uneori, susținerea publică face mai mult decât procedurile legale lungi și tăcute”, a scris magistrata Marina Rusu, într-o postrae distribuită pe rețele.