Judecătorii din Moldova au autorizat în 2015, de trei ori mai multe interceptări decât Marea Britanie
Autorizarea demersurilor de interceptare este aproape automată
Cîți cetățeni sunt ascultați?
În materialul analitic al Centrului de Resurse Juridice „Interceptarea convorbirilor telefonice în Republica Moldova: progres sau regres?”, autorii Sorina Macrinici și Vladislav Gribincea califică situația privind interceptările telefonice drept „deosebit de alarmantă” și sugerează că „autorizarea demersurilor de interceptare este aproape automată.” 1
În 2015 judecătorii din Moldova au autorizat 9.962 de interceptări telefonice. O estimare exactă a numărului de cetățeni care apar în stenogramele interceptărilor este imposibilă. Dar vom porni de la cifra minimă de 18.924, pentru că e nevoie de două persoane pentru o discuție telefonică. Cifra mai realistă o puteți calcula singuri, înmulțind 10 mii la numărul de persoane cu care ați discutat la telefon în ultima lună.
Legislația permite păstrarea acestor stenograme în arhivele instituțiilor statului, chiar dacă acestea nu au fost utilizate ca probe în cadrul proceselor și nu există un mecanism funcțional de distrugere a înregistrărilor. Mai mult, autorii studiului atenționează că multe judecătorii nu dispun de condiții sigure de păstrare a acestor arhive.
O creștere alarmantă
Tendința datelor privind interceptările este alarmantă. Dacă în 2013 numărul interceptărilor autorizate a fost de 2.915, în 2014 acesta a crescut la 5.952 pentru a ajunge la 9.962 în anul trecut. Nici datele MAI, nici cele ale Procuraturii nu arată vreo creștere semnificativă a numărului de crime grave în Moldova în această perioadă.
Ce anume s-a schimbat?
De 3 ori mai mulți ca în Marea Britanie
Chiar dacă e ținta unor amenințări teroriste majore și are o populație de aproape 20 de ori mai mare decît Moldova, în Marea Britanie anual sunt autorizate aproximativ 2.700 de interceptări telefonice.2 Din ele, în 2014, 31% au fost motivate de amenințarea securității naționale, 68% de crime grave și 1% de o combinație dintre cele două.
Raportat la populație, justiția britanică autorizează 36,5 interceptări telefonice la un milion de locuitori. În Moldova pentru fiecare milion de locuitori sunt autorizate 2.799,1 de interceptări, adică de 76 de ori mai frecvent.
Nici Procuratura și nici Oficiul Avocatului Poporului, printre alte instituții, nu au venit să explice acest indicator și nici cauzele creșterii fulminante a numărului de interceptări din 2013 încoace.
Cine nu trebuia să tacă despre ascultări?
În principal, este datoria Comisiei de profil a Parlamentului și a Procuraturii să asigure respectarea legii în cazul interceptărilor.3 Comisia Parlamentară de securitate națională a organizat în 2015 audieri4 privind măsurile speciale de investigație, printre care se numără și interceptările convorbirilor telefonice. Dar. Aceste audieri sunt secrete și se petrec cu ușile închise.
Luna trecută, Comisia iarăși a organizat audieri similare. De data aceasta, Centrul de Resurse Juridice, cel care a elaborat studiul citat mai sus, a reușit să fie invitat pentru a prezenta recomandări de politici privind interceptările. „Anul acesta am reușit să fim invitați doar datorită faptului că am fost activi și am expediat Parlamentului această informație de cîteva ori”, explică Sorina Macrinici, ofițer juridic CRJ.
„Comisia parlamentară nu a făcut niciun anunț public anterior pentru a solicita informație relevantă de la societatea civilă pe acest subiect. În plus, Comisia adoptă o decizie după aceste audieri, care este destul de generală și nu este secretă, dar care nu s-a publicat nici în 2015, nici în 2016”, a adăugat Sorina Macrinici.
Și Avocatul Poporului a tăcut
În general, Avocatul Poporului este demnitarul public care, potrivit legii,5 asigură respectarea drepturilor şi libertăților omului de către autoritățile publice.
Legea mai spune că „în cazul în care dispune de informații privind încălcarea în masă sau gravă a drepturilor și libertăților omului, în cazurile de o importanță socială deosebită […], Avocatul Poporului este în drept să acționeze din oficiu.”
Raportul Oficiului Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor omului în Moldova în 2015 conține o singură referință la dreptul la viața privată.
Ombudsmanul menționează încălcări alarmante în respectarea acestui drept de către (!) lucrătorii medicali.6 În acest raport, prezentat public la 29 martie 2016, nu apare nicio singură dată cuvîntul „interceptare”.
În apărarea instituției, putem menționa că, în timp ce în Marea Britanie există un comisar specializat nemijlocit pe problema interceptării comunicărilor, Oficiul Avocatului Poporului din Moldova este compus dintr-un singur Ombudsman specializat (pe drepturile copilului) și un Ombudsman care monitorizează toate celelalte categorii de drepturi ale omului. Totodată, Avocatul Poporului s-a sesizat de numeroase ori în privința unor probleme cu impact public, cum ar fi majorarea tarifelor7 sau chiar amendamentele Big Brother.8
Totuși, ignorarea problemei interceptărilor în Raportul anual al Oficiului (și în general, lipsa în Raport a unui compartiment dedicat vieții private) ni se pare o scăpare serioasă.
Celorlalte instituții ale statului le reamintim:
„Statul asigură secretul […] convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare,” Constituția Republicii Moldova, Art. 30.
Contextul Big Brother
Atunci cînd, cu argumentarea protejării copiilor pe web și ralierii la normele europene, s-a introdus un proiect de Lege ce ar permite statului să exercite un control mai drastic pe internet, mass-media (care a trecut într-o bună măsură cu traiul pe web) s-a simțit amenințată și a supranumit proiectul „Big Brother”, cu referire la odiosul dictator-cenzor din romanul „1984”. Apărătorii drepturilor omului s-au alarmat și ei.9 Asta pentru că Legea ar permite cu ușurință, între altele, blocarea site-urilor, verificarea email-urilor și sms-urilor.
Bineînțeles, proiectul de Lege vine cu anumite garanții care ar trebui teoretic să prevină abuzuri din partea statului. Bunăoară, interceptarea și blocarea se va aplica doar în cadrul urmăririi penale și doar cu autorizarea judecătorului de instrucție.10
Dar, stați puțin. Nu tot aceleași garanții există și în cazul interceptărilor telefonice? Cu toate acestea, în prezent autorizările pentru interceptări se acordă „aproape automat”, crescînd inexplicabil de mult. Și atunci, cît de multă încredere putem avea în garanțiile promise de stat în celelalte cazuri?
Sursa:sic.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!