Experții Agenției Naționale Arheologice consideră că descoperirea de lângă comuna Brînzenii Noi are o valoare științifică incontestabilă. Pe ambii versanți ai văii râului Răut, există o mulțime de necropole tumulare, majoritatea fiind construite de purtătorii culturii Yamnaya. Civilizația Yamnaya a fost foarte răspândită de la râul Volga pâna la munții Balcani. Purtătorii culturii foloseau ca mijloc de transport căruciorul primitiv cu roțile de lemn, tras de animale cornute mari. Pe teritoriul Republicii Moldova, între Prut și Nistru au fost cercetați mulți tumuli ai purtătorilor acestei culturi arheologice dintre care circa zece morminte a culturii Yamnaya, cu resturi ale căruțelor cu două și patru roți. Membrii triburilor culturii Yamnaya erau crescători de animale și aveau un mod de viață nomad sau seminomad. Cultura Yamnaya pe teritoriul Republicii Moldova se datează cu sfîrșitul mileniului III î.e.n.
O caracteristică distinctă a acestei culturi sunt mormintele de inhumație în gropi rectangulare, acoperite cu bârne masive, peste care se ridică un tumul de pămînt. În morminte corpurile erau depuse în poziție chircită (embrionară) pe stânga sau pe dreapta, cu defunctul vopsit cu ocru roșu. Potrivit doctorului în arheologie care conduce expediția de la Brînzenii-Noi, Serghei Agulnicov, în accepțiunea membrilor acestor civilizații, pămîntul era perceput ca o burtă maternă, în care după moarte trebuie să se întoarcă omul. Inventarul mormântului este format din inele din bronz, argint, foarte rar și aur, unelte, topoare de piatră, vârfuri de săgeți și cuțitele din silex, vase ceramice cu diferite forme.
Pamîntul supraînălțat se numește manta. În mantaua tumulilor găsim deseori numeroase înmormântări secundare (fie ale celor ce au ridicat mormântul, fie ale unor populații ulterioare). La Brînzenii Noi în partea vestică a tumulului cercetat au fost descoperite trei îmormîntări ale culturii Yamnaia și unul aparținînd culturii Noua, care se datează din epoca bronzului târziu. Ultimul are o construcție de piatră interesantă, iar defunctul fiind acoperit cu pietre pe cap, genunchi și tălpi, acesta având un vas ceramic în zona coatelor cu resturi de oase animaliere în el, care serveau ca ofrandă în procesul de înhumare. De asemenea, prezintă interes mormântul numărul 4, în care s-a păstrat o construcție unică din bârne de stejar.
Săpăturile arheologice s-au desfășurat în perioada lunilor septembrie-octombrie grație suportului acordat de către Fondul Provocările Mileniului Moldova.
Timpul.md
