Potrivit unui studiu, efectuat de experţi din România, instituţiile de învăţământ din ţară nu dispun de profesionişti care i-ar ajuta să iasă din cercul izolării. Pentru a-i ajuta, Ministerul Educaţiei intenţionează să creeze un centru de resurse, dotat cu echipament modern. Totuşi, lipsa cadrelor pare să fie cel mai mare impediment.
Oxana Percic are 38 de ani şi locuieşte în Chişinău. Femeia are deficienţe de auz, la fel şi cei doi copii pe care îi creşte împreună cu soţul ei.
Pentru a demonstra că totul este posibil, Oxana a absolvit un colegiu, apoi şi universitatea. Ea spune că în Moldova este foarte important ca să fie cunoscut limbajul mimico-gestual.
Anton, fiul Oxanei, este în clasa a şaptea la Şcoala nr. 12 din capitală pentru copii cu deficienţe auditive. Băiatul afirmă că îi place să înveţe, mai ales că o are în calitate de exemplu pe mama sa, iar Medina în afara şcolii, nu prea are cu cine comunica, de aceea, prietenii săi au devenit acul şi aţa colorată. Pentru că sunt copii deosebiţi, şi programele de studiu sunt diferite. Ca să poată auzi mai bine profesorul, este aplicat un sistem special, ce amplifică sunetele. „La acest aparat trebuie să fie conectat şi aparatul copilului. Şi atunci când îl punem, lui nu-i încurcă nici un fel de zgomote din jur. Este un sunet mai pur, mai clar, curat şi copilul aude”, a declarat Irina Vulcinschi, profesoară la Şcoala nr. 12 din capitală.
Pe a simplifica accesul copiilor hipoacuzici la studii de calitate, Ministerul Educaţiei urmează să dezvolte un concept absolut nou. Acesta prevede implementarea unui sistem modern şi unificat al limbajului mimico-gestual, dar şi pregătirea profesorilor care le-ar putea servi un suport real în acest sens. Astfel, la Chişinău va fi deschis un nou centru special pentru copiii hipoacuzici. „Dorim să dotăm centrul cu echipament specializat pentru a putea face anumite reabilitări pentru această categorie de copii, să identificăm surse financiare, iarăşi cu partenerii pentru a procura şi alte echipamente individuale pe care să le poarte copiii pentru a avea succes mai mare şi serviciul să le devină interesant. Paralel, o să începem să lucrăm cu părinţii care au copii cu probleme auditive, astfel ca să poată comunica în familie”, a specificat Valentin Crudu, şef Direcţia învăţământ preuniversitar.
Potrivit reprezentanţilor Asociaţiei „Parteneriate pentru fiecare copil”, intervenţia timpurie în depistarea dizabilităţii auditive la copii este cel mai important lucru. Astfel, ONG-urile solicită autorităţilor şi crearea unui sistem de screening. „Avem un sistem educaţional pentru copii cu deficienţe de auz, un sistem moştenit din perioada sovietică. Din 2011, împreună cu Ministerul Educaţiei încercăm să aducem schimbare, să reformăm acest sistem, este unul segregat, este cu şcoli speciale amplasate departe de comunitate, izolate, copii separaţi de perioade foarte mari de părinţi, educaţie cu nivel scăzut, dotări aproape inexistente”, a menţionat Daniela Mămăligă, directoarea Asociaţiei.
În prezent, în Moldova există trei instituţii în care învaţă şi sunt educaţi copiii cu probleme de auz, şcoala specială din Cahul, din Călăraşi şi Şcoala nr.12 din capitală.
Sursă: trm.md
