La Prut avem o rană pe care o putem tămădui…

– Domnule Harea, din 25 iulie 2011, sunteţi consilierul personal al preşedintelui Consiliului judeţean Iaşi, Constantin Simirad, responsabil de relaţiile judeţului Iaşi cu R. Moldova. Iaşiul este foarte receptiv atunci când e vorba de cooperarea moldo-română. Cum este susţinută această cooperare cu fonduri europene în cadrul euroregiunilor sau al unor proiecte transfrontaliere?
– Da, am fost invitat să activez în echipa preşedintelui CSJ Iaşi, domnul Constantin Simirad. Doresc şi prin intermediul ziarului TIMPUL să-i mulţumesc pentru încrederea acordată în scopul extinderii relaţiilor dintre judeţul Iaşi şi R. Moldova. Aveţi dreptate: prin acţiuni şi activităţi chibzuite, euroregiunile pot deveni foarte eficiente la atragerea fondurilor europene, la dezvoltarea relaţiilor reciproce, deschiderea de noi orizonturi şi oportunităţi în dezvoltarea economică. Pentru aceasta se cere o deschidere mai largă din partea administraţiilor publice locale de toate nivelele, utilizarea unor mecanisme caracteristice pentru euroregiuni. În 2007, euroregiunea Siret-Prut-Nistru era, practic, trasă pe linie moartă. Cu eforturile comune ale 18 preşedinţi de raioane şi preşedinţilor judeţelor Iaşi şi Vaslui, am reuşit să realizăm apropierea şi asocierea părţilor componente ale euroregiunii Siret-Prut-Nistru, să elaborăm o strategie de dezvoltare, să realizăm câteva proiecte şi să susţinem iniţiativele unor membri ai ESPN. Activismul nostru a atras încă trei raioane în componenţa euroregiunii: Ştefan-Vodă, Căuşeni şi Făleşti. Ne dăm bine seama că doi ani este un termen mic pentru a demonstra mari performanţe. Cert este că această euroregiune a devenit unită, are scopuri clare şi, la moment, implementează câteva proiecte, are programate proiecte ce ţin de prevenirea inundaţiilor, transformarea râului Prut în unul navigabil şi utilizarea la maximum a potenţialului din zona riverană a lui etc.

– Deci, după căderea regimului comunist în R. Moldova, există o înviorare în relaţiile moldo-române?
– Căderea regimului comunist s-a produs în două etape: 2007 – local, 2009 – central. Ţin să menţionez în special scoaterea „gardului ruşinii” de pe Prut. Din păcate, multe acţiuni cu scop de apropiere a cetăţenilor de pe ambele maluri ale Prutului se află în vizorul serviciilor de tot soiul, care nu scapă nici cea mai mica ocazie de a denigra relaţiile R. Moldova cu România. Cert este că regimul comunist a băgat frica în mediul de afaceri din România, în cetăţenii simpli de pe ambele maluri şi e nevoie de timp pentru a şterge amintirile triste. Cu durere în suflet îmi amintesc cum o parte din rectorii chişinauieni aplaudau în sala de şedinţe a Guvernului, pe 8 aprilie 2009, anunţul lui Voronin că ambasadorul României va fi expulzat. Ruşine…

Cu siguranţă, tendinţe pozitive există, dar mult depinde de corectitudinea şi sinceritatea celor încadraţi în relaţiile bilaterale, care în niciun caz nu trebuie să schimbe regulile în timpul jocului. Şi încă ceva: oameni buni există şi în R. Moldova, şi în România, răi – la fel. Misiunea noastră este să-i unim pe primii şi să creăm condiţii ca ceilalţi să nu se poată manifesta. Cu vecinii trebuie să trăieşti bine. O vorbă spune că, uneori, vecinul este mai aproape ca un frate, cu atât mai mult în cazul nostru. La Prut avem o rană pe care o putem tămădui, ca mai puţin să sângereze. Trebuie să ridicăm cruci şi să aprindem candele în memoria sutelor, miilor de oameni care, în timpurile regimurilor comuniste, dorind să treacă Prutul, n-au mai ajuns acasă, fiind împuşcaţi, înecaţi în râu sau morţi pe undeva, ascunzându-se de urmărire…

– Judeţul Iaşi are proiecte de colaborare şi cu alte raioane sau, dacă aţi fost preşedinte al Consiliului raional Ungheni, vă concentraţi activitatea doar în relaţiile Iaşi-Ungheni?
– Acum, la sărbătorile de iarnă, a fost plăcut să vedem delegaţii din R. Moldova în localităţi din judeţul Iaşi şi viceversa. Pregătim o întrunire a primarilor din raioanele Ungheni, Nisporeni, Călăraşi, dar şi doritori din alte raioane, cu primari din localităţile judeţului Iaşi, care are drept scop apropierea şi înfrăţirea localităţilor. Este un proiect propus de Constantin Simirad. Judeţul Iaşi dezvoltă relaţii cu toţi doritorii din R. Moldova şi misiunea mea este de a-i susţine. Faptul că mă aflu la Ungheni nu este un impediment de a mă deplasa către doritorii de colaborare. Chiar îi rog să mă contacteze la tel. 23.62.54.77. Am un birou şi la Ungheni. Un lucru este cert: loc pentru lucruri bune este pentru toţi.

– La ce etapă se află construcţia gazoductului Ungheni-Iaşi, a drumului Ungheni-Sculeni?
– Pe când eram în funcţia de preşedinte al raionului Ungheni, am făcut maximum posibil ca acest proiect să pornească, ceea ce s-a şi întâmplat. Care este soarta lui astăzi ar trebui să vă răspundă Ministerul Economiei, responsabil de implementarea lui.
Drumul Ungheni-Sculeni este o parte integrantă a drumului Chişinău-Sculeni. Necesitatea stringentă de reconstruire a acestui traseu european ne-a făcut să fim mai insistenţi şi proiectul a fost inclus în Programul „Provocările mileniului”. Sperăm ca cele 127 mln. lei să fie valorificate în următorii doi ani, conform programului.

– Acum câţiva ani, era în vogă subiectul despre micul trafic de frontieră. Cum se folosesc oamenii din zona de frontieră de această prioritate?
– Se folosesc din plin, conform hotărârii de Guvern, care stabileşte localităţile unde oamenii pot beneficia de permis pentru micul trafic. Iar aceste permise se perfectează simplu – maximum în 21 de zile, la oficiile consulare ale României din Ungheni şi Cahul, la consulatele din Bălţi şi Chişinău.

– Aţi fost preşedinte al raionului Ungheni din partea AMN, cunoscut ca om cu experienţă, incoruptibil şi neşantajabil. După absorbţia AMN de către PLDM, niciun partid n-a încercat să vă atragă de partea sa?
– Mulţumesc pentru calificativele adresate umilei mele persoane, dar, dacă te frigi cu apă fiartă, sufli şi în lapte crud. Am fost curtat de mulţi, totuşi, până azi nu am acceptat nicio propunere. Vreau să realizez ce s-a întâmplat în politica noastră pentru a nu greşi. Vreau să mai învăţ din greşelile altora…

– Mulţi dintre foştii preşedinţi de raioane, colegi de-ai dumneavoastră, au lucrat pentru răsturnarea regimului comunist. E adevărat că, după venirea AIE la putere, ei – dar şi experienţa lor! – au fost neglijaţi?
– Atitudinea faţă de preşedinţii de raioane aleşi în 2007 mă frământă mult. Anume noi am ţinut piept atacurilor guvernării comuniste mai bine de doi ani – din 2007 până în 2009. Am pregătit terenul ca, în 2009, guvernarea centrală să devină una democratică. Menţionez că niciunul din cei 21 de preşedinţi aleşi de coaliţiile democratice din raioane nu a cedat, nu s-a vândut. Noi, democraţii, am preluat conducerea Asociaţiei preşedinţilor de raioane şi, la sfârşit de mandat, comuniştii conduceau doar cinci-şase raioane, acum – zece.

La întâlnirea cu liderii AIE am abordat subiectul utilizării potenţialului acestor personalităţi şi este un mare păcat că experienţa lor a fost scoasă din joc. Persoane competente au fost neglijate, iar unele dintre ele au rămas chiar fără serviciu. E normal să promovăm oameni noi la conducere, dar nu-i normal să dai cu piciorul în „cadrele vechi”…

– Cunoaşteţi spiritul din localităţile rurale. Dacă-i adevărat, care ar fi cauzele că lumea devine tot mai dezamăgită de actuala guvernare?
– Da, lumea devine nervoasă chiar de cele ce se întâmplă… E vorba de consecinţele perioadei de tranziţie, când s-a înrădăcinat o clasă politică cu mentalitate învechită, procomunistă. Ea mai încurajează nostalgicii după un regim totalitar. Iar noua clasă politică nu este încă formată şi face doar jumătăţi de pas spre democratizare. Acum, sunt necesare stimularea dezvoltării businessului mic şi mijlociu, liberalizarea exportului, descentralizarea bugetului, stimularea administraţiei publice locale de nivelul unu şi doi, aplicarea legislaţiei fiscale egal faţă de toţi, scoaterea organelor de drept şi de forţă în afara politicului, comunicarea în permanenţă cu populaţia… Se cer modificări esenţiale în domeniile de sănătate, educaţie, politica de asistenţă socială. Nu e bine atunci când cel care nu face nimic primeşte de la stat mai mult decât cel care lucrează. Iată doar unele lucruri care ar permite creşterea încrederii oamenilor în guvernare, ceea ce ar îmbunătăţi starea de spirit din societatea noastră.

Sigur, se cer investiţii mari şi în modernizarea agriculturii. În zonele rurale lipseşte infrastructura respectivă. În ultimii ani, politicile aplicate în acest spaţiu n-au făcut altceva decât să lase satele pustii…