În cele patru zile cât a durat sejurul jurnaliștilor pe malurile Bosforului, aceștia au avut un program deosebit de încărcat, organizatorii acestui eveniment străduindu-se, și reușind, să îi familiarizeze cu cât mai multe aspecte ale vieții social-economice a Turciei. Succesori ai uneia dintre cele mai mari puteri ale lumii, Imperiul Otoman, turcii au reușit să depășească momentul istoric al destrămării acestui colos teritorial și, concentrându-se asupra propriei lor țări, au reușit, trecând de multe greutăți – unele interne (dictaturi militare, mentalități conservatoare etc.), altele externe (vecinătatea cu URSS și, implicit, presiunea bolșevică asupra țării care ocupă o poziție strategică extraordinară) – să edifice o societate dezvoltată, modernă și prosperă.
Școala
În ciuda reformelor extraordinare demarate de Mustafa Kemal Atatürk, cel care a reformat Turcia, transformând-o după Primul Război Mondial dintr-un stat musulman conservator, într-o republică laică, de orientare europeană, mentalitățile învechite ale oamenilor nu au încetat să dăinuie câteva decenii după acest moment. La mijlocul anilor 60, spre exemplu, studiile universitare erau considerate de către marea majoritate a turcilor un moft. Dacă în privința tinerilor care doreau să urmeze studii universitare lucrurile erau mai simple, aceștia fiind catalogați pentru asta fie „vagabonzi” sau „anarhiști”, în ceea ce privește fetele, opinia publică era vehementă împotriva acestui fenomen. În ciuda acestor idei, Turcia a avut șansa unui nou personaj salvator. Fethullah Gülen, învățat și filosof islamic, a reușit să convingă oamenii de importanța educației și să mobilizeze oamenii cu putere financiară să sponsorizeze edificarea unor instituții de învățământ, iar oamenii să își dea copiii la școli. În spiritul credinței islamice, care încurajează actele de caritate, tot mai mulți potentați financiar au început să doneze din averile lor pentru a contribui la ridicarea nivelului de educație al copiilor.
Potrivit principiilor promovate de Gülen, acelea ale iubirii față de semeni, acest proces nu s-a oprit la granițele Turciei. Astăzi, finanțări pentru sute de școli din toată lumea vin dinspre Turcia, cazul Liceului „Orizont”, una dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ mediu din R. Moldova, fiind doar un exemplu în acest sens. Deși pare greu de crezut, acești finanțatori, care preferă anonimatul public, fac gesturile de caritate fără a urmări un profit financiar din aceste acțiuni, singura lor satisfacție fiind rezultatele copiilor din aceste școli. Fără acțiunile lor însă, nivelul educației ar fi mult mai scăzut în țările în care aceste școli funcționează, iar standardele de școlarizare actuale ar fi imposibil de atins în țări în care statul este principalul finanțator al învățământului.
O vizită la „Fatih Koleji” din Istanbul, instituție finanțată tot prin generozitate a fost sugestivă din acest punct de vedere. Sute de laureați ai competițiilor școlare internaționale, condiții impecabile de învățătură, un adevărat mecanism desăvârșit de educație care alimentează cu studenți de calitate cele mai prestigioase universități ale lumii, de la Oxford și Cambridge, până la Harvard. Copiii, de la 4 la 18 ani, sunt crescuți în spiritul înclinației pentru studiu și al principiilor fundamentale ale civilizației umane.
Turismul
De pe lista obiectivelor vizitate în Istanbul nu puteau lipsi nici destinațiile turistice, Agia Sofia (biserică bizantină construită în sec. Vl, transformată în moschee după căderea Constantinopolului, în sec. XV), moscheea Sultan Ahmet (sau Moscheea Albastră, cea mai mare din lume după cea de la Mecca), sau Palatul Topkapî, reședința conducătorilor Imperiului Otoman, locul unde se află una dintre cele mai dorite relicve a românilor, sabia marelui domnitor Ștefan cel Mare.
Moștenitori ai unei culturi și civilizații extraordinare, turcii au știut să o îmbogățească prin spiritul de toleranță și prețuire pe care îl manifestă față de valorile popoarelor cu care au intrat în contact de-a lungul istoriei. Acesta este unul dintre secretele faptului că țara lor este una dintre destinațiile turistice preferate de către oameni din toată lumea. Chiar dacă sezonul estival e departe, la început de decembrie, zeci de mii de turiști străini se topesc zilnic în furnicarul incredibil al celor 16 milioane de locuitori ai Istanbulului, uimiți de frumusețea incredibilă a bijuteriei urbane de pe malurile Bosforului.
O croazieră cu o navă de agrement pe strâmtoarea Bosfor, care leagă Marea Neagră de Marea Marmara, pe sub podurile monumentale ce trec între Europa și Asia, dezvăluie fața minunată a urmașului Constantinopolului, dar și motivele interesului marilor puteri de a deține acest punct cheie al lumii civilizate de-a lungul întregii istorii. Așezat la intersecția celor mai importante căi comerciale dintre bătrânul continent și Orient, Istanbulul dezvăluie privitorilor un amestec fascinant de istorie, arhitectură tradițională și modernă. Zidurile anticei cetăți a celei de-a doua Rome, palatele căpeteniilor Imperiului și zgârie-nori se suprapun inexplicabil de estetic pe colinele care veghează Bosforul din ambele părți. Ghidul de conjunctură în această călătorie, Ali, un profesor care a activat câțiva ani la Chișinău, adaugă la poveștile palatelor pe care le sorbim din priviri, și detalii de suflet: „Tot ceea ce s-a creat măreț în această țară a fost creat de către oameni care au vrut să dăruiască semenilor. Școli, spitale, instituții de caritate pentru cei mai defavorizați, sunt opera donatorilor, a celor care au înțeles că nu vor putea duce cu ei după moarte belșugul adunat în timpul vieții”. Fără să vrei, te gândești automat la Chișinău, acolo unde solidaritatea civică e o noțiune pentru literatura de ficțiune.
Bucătăria
Un capitol aparte merită dedicat bucătăriei turcești, una dintre cele mai bogate și diverse din lume. Urmași ai marilor cuceritori, turcii au un simț culinar rafinat pe care e greu, dacă nu imposibil, să îl găsești la alte popoare. În plus, poziția lor de la intersecția civilizațiilor le-a permis „împrumuturi” pe care au știut ca nimeni alții să le armonizeze perfect în bucătăria națională. Nici un detaliu al unei mese banale nu este lăsat la întâmplare, de la micile gustări care deschid festinurile, până la deserturile divine, trecând prin toate felurile principale. De la lipiile fierbinți și până la baclavale și cataif, nimic din ceea ce se pune pe masă nu iese din armonia unei simfonii perfecte a papilelor gustative.
În plus, ceea ce nu e de neglijat, în ciuda abundenței lor, meniurile sunt perfect echilibrate, clasica senzație de „supraîncărcare” fiind foarte rară. Echilibrul dintre legume, fructe, crupe și celelalte ingrediente este atât de desăvârșit încât meseanul poate consuma cantități de alimente care în mod normal l-ar copleși. Bucătăria turcească este o adevărată știință milenară a unui popor care respecta reguli de igienă și sănătate moderne în timpul Evului Mediu întunecat, pe vremea când civilizațiile europene erau decimate de molime provocate de mizerie și ignoranță.
