Lagărul de prizonieri din satul Tuga – Imagini terifiante și dezvăluirile martorilor oculari (video)

Chiar dacă teritoriile azere au fost eliberate, urmele rămase după mulți ani de ocupație relevă adevăratele intenții ale inamicului. Satele și orașele au fost transformate în ruine, bogățiile au fost jefuite, monumente istorice au fost distruse, au fost descoperite gropi comune și sute de exemple de acțiuni barbare pot fi văzut văzute peste tot în teritoriile eliberate.

Mai mult, în casele pe care le-au ocupat armenii, au fost descoperite camere cu gratii. Astfel de locuri în sat nu sunt puține. Astfel de fotografii puteau fi văzute doar în filme despre cel de-al Doilea Război Mondial: lagărele de sârme ghimpate, gratii și oameni nevinovați care erau torturați. Azerii care locuiau pe pământurile ocupate de armeni au trăit toate acestea în realitate timp de 29 de ani.

Ildar Babaev a simțit pe propria piele represiunea barbară a armenilor. Peste 29 de ani, bărbatul se află din nou pe acest teritoriu, dar acum, nu în calitate de prizonier, ci în calitate de cetățean al statului care și-a recâștigat teritoriile.

În ochii lui se observă frica. Acest lucru e de înțeles pentru că, aici, și-a petrecut cele mai groaznice momente din viață.

”Era sfarsitul lunii februarie, mi-au spus că o să vă facem schimb de prizonieri, m-au adus cu ochii închiși. Au trecut 2 ore. Mi s-a spus ca încă nu a sosit armeanul, va fi mâine. Am fost pus într-un astfel de loc”, spune Ildar Babaev.

Aceste spații închise au fost concepute special pentru a maltrata prizonierii azeri. În sat sunt multe astfel de locuri, camere întunecate, mânerul ușii doar din exterior, fără ferestre și în subsolurile caselor. Ferestrele mici cu gratii de fier pe uși indică faptul că aceste camere nu sunt depozite, ci celule pentru prizonieri. La subsolul unei dintre astfel de case pot fi observate două peisaje: fotografii cu eroi armeni, dar și camerele cu gratii unde erau ținuți prizonierii azeri.

Când vezi aceste camere întunecate, devine clar ce crime au fost comise împotriva cetățenilor azeri. Ildar Babaev spune că a fost în captivitate timp de 4 luni, aceste patru luni au trecut cât patru veacuri pentru el. Ildar Babaev a fost capturat la 4 ianuarie 1993 și ținut timp de 14 zile într-un centru de detenție preventivă din cadrul secției de poliție, unde nici măcar nu li s-a dat să bea apă. Prizonierii erau bătuți cu bare din fier și lemn în fiecare oră. Ildar Babaev a fost martor la ororile inumane ale torturii, iar aceste lucruri au repercursiuni grave asupra sănătății sale.

„Am fost stropiți cu apă clocotită, ne-au ținut însetați și flămânzi, aceasta este o durere foarte mare. Au spus că cei din Tuga sunt dușmanii noștri. Îi vom extermina. Comandamentul nostru, armata noastră, ne-au răzbunat. Câți dintre camarazii noștri au fost uciși aici pentru că au îndurat aceste torturi în fiecare zi nu vă pot spune. Ne-au bătut în cap cu țevi de fier, ne-au bătut până la moarte cu pumnii și apoi ne-au aruncat într-o celulă și ne-au spus să murim”, mai spune Ildar Babaev.

Văzând aceste imagini, putem înțelege mai bine tortura la care au fost

supuși mulți azeri. Totuși, e greu de redat ce orori s-au întâmplat cu prizonierii azeri în aceste celule întunecate. Dacă pietrele ar putea vorbi, le-ar fi și lor greu să-și exprime groaza care s-a întâmplat.

Prizonierii azeri deținuți la Tuga nu numai că au fost umiliți și bătuți, dar erau și obligați să facă munci grele. Venind spre Tuga, am observat acest drum din pietre masive. Localnicii spun că până la ocupație astfel de drumuri nu erau. Aflându-se în captivitate, azerii erau obligați să-și demoleze propriile case, iar din pietrele acelea să construiască drumuri, ceea ce însemna o muncă infernală.

Acestea sunt doar câteva exemple. Un alt locuitor din Tuga spune că atunci când localitatea a fost ocupată, el avea doar 25 de ani.

”Toate casele din sat le știu ca pe a mea. Țin minte foarte bine ce și unde era. În sat nu erau case cu gratii și nici astfel de drumuri. În sat sun circa 10 case cu uși de gratii, unde cele mai probabil erau ținuți azeri. După-amiaza, când soarele se mai ducea, azerii erau scoși și obligați să lucreze”, a spus localnicul.

Văzând toate aceste lucruri, unii încă se mai întreabă cum puteau exista astfel de torturi și lagăre de detenție pentru prizonierii azeri. Azerbaidjanul consideră că nu mai puțin responsabili pentru aceste crime sunt și cei care închid ochii la omuciderile care au avut loc, încălcând Convenția Internațională pentru Drepturile Omului.