După integrarea României în Uniunea Europeană, numărul moldovenilor care cer rezidenţă în România s-a triplat.
Oficiul Român pentru Imigrări descoperă în fiecare an aproximativ 20 de căsătorii de convenienţă.
Căsătoria fictivă cu un cetăţean român a devenit pentru mulţi moldoveni o şansă de a munci legal în Europa.
De mai bine de trei ani, de când România este ţară membră a UE, o bună parte din certificatele de căsătorie dintre cetăţeni moldoveni şi români înseamnă cu totul altceva decât finalul unei poveşti de dragoste şi oficializarea traiului în comun. Acesta are o menire mult mai pragmatică. Pentru cetăţeanul moldovean, certificatul de căsnicie înseamnă carte de rezidenţă (un fel de buletin de România pentru străini) şi acces liber în ţările europene, iar pentru cetăţeanul român – sume importante de bani. De regulă, „mirii” se cunosc pe internet.
Mire din România,,,, cumpărat cu 2000 de euro
„Vrei să ai cetăţenie română şi nu ştii cum? Foarte simplu!!! Căsătoreşte-te cu mine şi vei avea aceleaşi drepturi ca orice cetăţean român. Pentru mai multe detalii: e-mail: casatorie24@yahoo.com” – este unul dintre anunţurile ademenitoare pe care l-am găsit pe un site. Tot acolo, dau de un altul, mult mai direct, cu menţiunea „valabil pentru femei din Republica Moldova”: „Caut fată din Moldova pentru căsătorie de convenienţă. Ofer paşaport european şi liber acces în Europa fără nici o obligaţie din partea nici unei părţi”.
Anunţul-momeală
Ca să testez „sistemul” căsătoriilor fictive, am postat pe internet propriul anunţ: „Tânără, 24 de ani, cu un venit sigur, caut cetăţean român pentru căsătorie de convenienţă. Cer discreţie. Pentru detalii nu ezitaţi să mă contactaţi”. Incredibil, dar acest anunţ-momeală a reuşit să adune timp de o lună peste 250 de vizualizări şi răspunsuri de la peste 45 de bărbaţi. Aceştia au spus că sunt din Iaşi, Bucureşti, Constanţa, Vâlcea, Ploieşti şi Cluj şi că s-ar însura cu o moldoveancă pentru o sumă frumuşică. De ce s-ar căsători fictiv? Răspunsul e acelaşi: pentru că au „nevoie urgentă de bani”.
În discuţiile de pe messenger şi email le spun potenţialilor miri că sunt disperată şi dispusă să plătesc pentru că am nevoie de o intervenţie chirurgicală în străinătate. Aşa am reuşit să găsesc peste 30 de bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 21 şi 45 de ani: câţiva studenţi, vreo doi taximetrişti, proprietari de firme de distribuţie sau de construcţii, muncitori necalificaţi, un fizioterapeut şi chiar un antrenor de tenis. Am dat şi de intermediari.
Cristian
Lista mea începe cu fizioterapeutul Cristian din Iaşi, care spune că locuieşte în Italia de aproximativ opt ani. De la sfârşitul lunii martie caută pe cineva pentru o căsătorie de convenienţă pentru că şi el, la rândul lui, are nevoie de rezidenţă pe teritoriul Republicii Moldova. Vrea să susţină examenul pentru permisul de conducere în Moldova pentru că în România a încercat de două ori şi nu a reuşit. Cu toate acestea, nu refuză banii şi spune să îi dau 1000 de euro.
După ce i-am explicat că vreau să ajung în Italia pentru tratament, Cristian a tresărit. Înţelegător, s-a oferit să rezolve rapid plecarea în Italia cu viză. „Am nişte relaţii la o clinică din Roma. Vorbesc cu doctorul de acolo şi îndată îţi inventează o boală care necesită îngrijiri la clinica respectivă şi obţii fără probleme viza pentru Italia, motivul fiind tratamentul.” Dar nu uită nici de căsătorie, spunând că este totuşi cea mai avantajoasă cale. „Dacă nu te grăbeşti şi poţi să aştepţi câteva luni căsătoria e cea mai bună variantă pentru tine. Poţi sta legal în Italia oricât ai nevoie. Viza la un moment dat o să expire şi rămâi ilegal.”
Din discuţie înţeleg că Cristian este destul de experimentat la capitolul căsătorii de convenienţă. „Colaborez cu un cetăţean indian, stabilit la Roma. El găseşte persoane din India care vor cetăţenie română, iar eu – persoane care ar accepta să se căsătorească cu indieni pentru bani. Pentru intermediere, am un venit bun. În cazul tău e mai simplu, că ştii româna. În plus, eu am mai fost în Moldova nu o dată, aşa că n-o să iau de la tine suma pe care o iau de la indieni”, precizează Cristian. La despărţire, îmi recomandă să încep să pregătesc actele pentru căsătorie.
Dan
Este cetăţean al României, dar locuieşte la Chişinău de trei ani. Spune că are o firmă cu sediul în cartierul Râşcani, care este unic distribuitor în Moldova al sacoşelor biodegradabile produse de o firmă românească. Pentru că afacerea cu sacoşe nu este prea rentabilă, Dan s-a specializat şi în alt gen de servicii.
După aproximativ două săptămâni de discuţii pe internet, îmi stabileşte o întâlnire la care vine însoţit de Ana, o chişinăuiancă de 23 ani, viitoarea lui soţie. Aflu astfel că Dan este, de fapt, intermediarul care mi-l recomandă pe un tânăr pentru căsătoria mea de convenienţă. „Este vorba de Daniel, un tânăr cu ochi albaştri din Râmnicu-Vâlcea, numai bun de însurătoare”, spune Dan, care precizează că el se va ocupa de toate actele.
După lungi negocieri, stabilim să-i ofer pentru acte în jur de 2000 de euro, dintre care 1500 de euro sunt venitul lui ca intermediar şi al viitorului soţ, iar restul banilor pentru: viză (150 de euro), acte în România pentru căsătorie (50 de euro), chirie (150 de euro), asigurare medicală şi notar (150 de euro). Aceşti bani ar fi suficienţi ca să obţin cu ajutorul lui Dan buletinul de România, cu care să pot merge liber în Europa. Dan însă a uitat să mă prevină că rezidenţa română nu foloseşte la nimic dacă tânăra soţie nu merge în Europa împreună cu soţul.
Văzând că ezit totuşi şi cer garanţia unei căsătorii care să dureze cinci ani, ceea ce mi-ar da dreptul să depun actele pentru cetăţenie, Dan vine imediat cu soluţia: „Timp de cinci ani, îi trimiţi lunar băiatului câte 100-150 de euro ca să nu divorţeze şi s-a rezolvat. Ca să ai totuşi siguranţa că nu divorţează, putem face un contract prenupţial, în care să fie prevăzut „în cazul în care divorţează înainte de a se împlini cinci ani de la căsătorie, soţul se obligă să achite suma de 5000 de euro”.
Lucian şi Răzvan
Şi pentru că după anunţul meu m-am ales cu o ofertă bogată de „miri”, ajung să fac cunoştinţă şi cu Lucian, un tânăr de 28 ani din Piatra-Neamţ. El se laudă că are un prieten jurist, de origine română, stabilit la Chişinău, şi care toamna aceasta şi-a oficializat căsătoria cu o moldoveancă. Bazându-se pe competenţa prietenului său, este sută la sută hotărât să se însoare. A mai fost în Moldova şi este convins că basarabencelor le sunt pe plac băieţii din România pentru că aceştia ar fi mai politicoşi şi mai drăguţi cu ele.
Un alt răspuns, o nouă tranzacţie. Răzvan, 35 de ani, din Constanţa. Pentru că a mai înregistrat anterior o căsătorie de convenienţă, Răzvan este gata să mai meargă o dată la Oficiul Stării Civile pentru bani. În 2007, când România a intrat în UE, s-a căsătorit din interes cu o marocană pe când muncea prin Marea Britanie. Susţine că are nevoie urgentă de bani, de aceea s-ar căsători cu o moldoveancă.
De ce moldovencele se căsătoresc de formă cu cetăţeni români?
O căsătorie cu un cetăţean român le oferă străinilor din afara UE mai multe drepturi, inclusiv acela de a călători liber în spaţiul UE şi de a se angaja fără autorizaţie de muncă. Dacă mariajul nu este desfiinţat timp de cinci ani, străinul poate solicita cetăţenia română, iar dosarul este, în cele mai multe cazuri, acceptat.
Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) cunoaşte fenomenul căsătoriilor de convenienţă, de aceea se ocupă de monitorizarea cuplurilor în care unul dintre soţi este cetăţean străin. Reprezentanţii Oficiului îi pot vizita pe tineri la domiciliu ca să se asigure că ei locuiesc împreună. Supravegherea acestor cupluri se face până în momentul în care autorităţile sunt sigure că cei doi nu au încheiat o căsătorie de convenienţă. În caz contrar, autorităţile române pot anula permisul de şedere al cetăţeanului străin, obligându-l să părăsească România. Astfel, are de pierdut doar una dintre părţi, în cazul nostru cel cu cetăţenie moldovenească. Legislaţia românească nu prevede nicio sancţiune pentru românii care încheie căsătorii de formă. Iată de ce numărul românilor care se arată dispuşi să se căsătorească contra cost este destul de mare.
După integrarea României în UE fenomenul căsătoriilor de convenienţă dintre cetăţenii români şi cei moldoveni pare să se fi intensificat, deşi autorităţile neagă amploarea fenomenului prin statistici optimiste.
Dacă înainte de integrare, numărul moldovenilor care au obţinut rezidenţă pe teritoriul României în urma căsătoriei abia depăşea 2000 (2070 în 2006), în iunie 2010 numărul acestora a crescut până la 9761. Un simplu calcul al datelor oficiale ne arată că anual s-ar încheia în jur de 1000-1500 de căsătorii de convenienţă între români şi moldoveni, deşi ORI nu descoperă mai mult de 20 de cazuri pe an.
Olga Ceaglei,
Centrul de Investigaţii Jurnalistice
www.investigatii.md
