La peste trei decenii de la destrămarea Uniunii Sovietice, monumentele dedicate unor figuri și simboluri ale regimului sovietic continuă să fie prezente în spațiul public din Republica Moldova. Lenin, Grigori Kotovski, Felix Dzerjinski, Mihail Kalinin sau Serghei Lazo sunt doar câteva dintre personajele sovietice ale căror monumente pot fi întâlnite în localitățile țării.
Situația persistă în pofida faptului că, încă în 1991, primul Parlament a adoptat o lege privind lichidarea monumentelor și altor simboluri comuniste. Subiectul revine în atenție în contextul în care autoritățile condamnă tot mai des crimele comise de regimul sovietic în Basarabia, inclusiv deportările și foametea din anii 1946–1947. Cu toate acestea, o eventuală intervenție generală asupra monumentelor sovietice rămâne un subiect sensibil din punct de vedere politic.
Un exemplu este orașul Sângerei, unde autoritățile locale au decis să mute bustul revoluționarului bolșevic Serghei Lazo din fața Consiliului Raional. Monumentul urmează să fie reamplasat în apropierea Muzeului Etnografic, iar în locul său va fi instalat bustul lui Vitalie Rău, căzut în războiul de pe Nistru.
În prezent, bustul lui Lazo se află în apropierea celui dedicat poetului Grigore Vieru.
„Atunci când un monument de for public se află în centrul orașului și nu ne reprezintă, nu am mai văzut să fie depuse flori la acest monument. Esența este, de fapt, în ce fel de viață ducem noi și care este esența statului Republica Moldova”, a declarat primarul orașului Sângerei, Arcadie Covaliov.
Decizia nu a fost însă susținută de toți consilierii municipali. Unii aleși, inclusiv reprezentanți ai PSRM, s-au pronunțat pentru păstrarea monumentului.
Serghei Lazo a fost una dintre figurile promovate intens de propaganda sovietică. Între 1965 și 1990, orașul Sângerei a purtat denumirea Lazovsk, iar bustul revoluționarului, inaugurat în 1970, figurează și în prezent în Registrul monumentelor ocrotite de stat.
Monumentele sovietice din Chișinău
Simbolurile perioadei sovietice sunt prezente și în Capitală. Printre acestea se numără monumentul dedicat luptătorilor pentru puterea sovietică, a cărui inscripție în grafie chirilică a fost reconstituită.
Autoritățile municipale susțin că lucrările au fost efectuate de organizații neguvernamentale care promovează ideologia perioadei sovietice, fără implicarea Primăriei Chișinău.
Direcția Generală Cultură și Patrimoniu Cultural precizează că, în cazul monumentelor protejate, autoritățile locale nu le pot demola sau strămuta pur și simplu, fiind necesară respectarea procedurilor prevăzute de legislație.
„Autoritatea publică locală trebuie să aibă și o atitudine foarte responsabilă în raport cu toate operele de artă, inclusiv și cu acestea care au o tentă ideologică. Este un cadru normativ de specialitate – legea monumentelor de for public”, a explicat Maria Raileanu, șefa Direcției patrimoniu cultural imobil.
Situația juridică diferă însă de la un monument la altul.
Potrivit secretarului de stat al Ministerului Culturii, Corneliu Cirimpei, în Registrul național gestionat de instituție figurează doar zece asemenea monumente – cinci în Chișinău și cinci în raioane. Alte monumente se află în administrarea Ministerului Apărării, iar unele au fost ridicate după proclamarea independenței Republicii Moldova.
În cazul obiectelor care nu au statut de monument protejat, procedura de strămutare ar fi mult mai simplă.
„Oricare act de vandalizare a unui asemenea monument poate fi calificat ca și un act de vandalizare a unui scaun dintr-un parc. Ele nu sunt protejate de această lege. Cum poate fi strămutat un scaun din punctul A în punctul B? Așa s-ar strămuta și monumentele care nu sunt în registrul monumentelor”, a declarat Cirimpei.
O eventuală reglementare generală privind monumentele sovietice pare să întâmpine însă obstacole politice.
Corneliu Cirimpei susține că o inițiativă legislativă trebuie să aibă suficiente voturi înainte de a fi promovată.
„Când pregătești o lege, trebuie să fii sigur că această lege va fi votată. În momentul în care noi vom vedea că această lege va avea un caracter universal, nu pentru un singur monument, noi vom merge înainte. Încă nu am numărat o majoritate care ar vota această lege”, a declarat secretarul de stat.
Președintele Parlamentului, Igor Grosu, respinge însă ideea că lipsa unei majorități ar fi motivul pentru care nu se intervine. Potrivit acestuia, înainte de luarea unei decizii este necesară inventarierea monumentelor și evaluarea fiecărui caz.
„Haideți să facem și o evaluare, o inventariere a acestor monumente, unde sunt, ce-s cu ele, în ce stare, ce semnifică ele și după asta discutăm. Trebuie să analizăm, pentru că asta e o chestie sensibilă, memoria. Trebuie să ne uităm foarte atent”, a declarat Grosu.
Istoricul Sergiu Musteață consideră că lipsa unor acțiuni ferme are și o explicație politică.
„Cred că autoritățile de astăzi nu vor să deranjeze opoziția care este adepta acestor monumente și de fiecare dată găsesc o scuză. O bună parte a cetățenilor nu vor să înțeleagă crimele regimului comunist. De aceea și rămân în continuare în nostalgia sovietică”, a declarat profesorul universitar.
Potrivit istoricului, unele administrații locale din nordul Republicii Moldova au ridicat chiar și după independență monumente asociate perioadei sovietice.
Discuția despre soarta acestora are loc în timp ce statul își asumă tot mai explicit condamnarea represiunilor sovietice. Guvernul a aprobat recent un document prin care foametea din anii 1946–1947 urmează să fie recunoscută oficial drept crimă împotriva umanității.
Totodată, în fiecare an, în centrul Chișinăului este instalat un vagon asemănător celor în care basarabenii deportați au fost transportați în Siberia, pentru comemorarea victimelor represiunilor staliniste.
Astfel, la 35 de ani de la proclamarea independenței, Republica Moldova continuă să se confrunte cu o contradicție în gestionarea memoriei istorice: statul condamnă crimele regimului sovietic, în timp ce numeroase monumente și simboluri asociate acelei perioade rămân în spațiul public.
