Mama ei, Elena Vatamanu, cunoscută traducătoare, este fiica scriitorului Mihail Curecheru, deportat în Siberia şi decedat, în 1943, într-un lagăr din Taişet. După absolvirea Facultăţii de Scenaristică şi Critică de Film a Academiei de Teatru şi Film din Bucureşti (1995), Leontina s-a angajat la Studioul OWH TV din Chişinău, unde munceşte până în prezent alături de soţul ei, Virgiliu Mărgineanu, în calitate de regizoare, scenaristă şi directoare artistică. A realizat 15 filme documentare – între care „Satul din oglindă”, „La Dolce Vita”, „Munca copilului în Moldova”, „Dor de Ion Vatamanu”, „Din America pentru Moldova”, „Sunt din Moldova, caut de lucru” ş.a.) şi peste 100 de emisiuni televizate, o duzină de spoturi şi campanii publicitare. Este laureată a mai multor festivaluri internaţionale de filme documentare.
Pentru un regizor, cartea de vizită cea mai concludentă sunt chiar filmele sale. În opinia Leontinei, din filmele realizate, cel mai bine o reprezintă Satul din oglindă, SĂRMAna de pe Prut şi, desigur, Dor de Ion Vatamanu, filmul despre tata. „Un alt film – care a răbufnit dintr-un dor de libertate şi dintr-o neîmpăcare cu fărădelegea, principii pe care le-am moştenit probabil de la tata – este documentarul Capcana, despre evenimentele de la 7 aprilie 2009. Sper ca această listă să continue şi cu alte titluri, cu alte filme de suflet care se coc în mintea mea. De mai mulţi ani gândurile mele se rotesc pe orbita tematicii deportărilor. E o ruşine şi un păcat să trecem sub tăcere această dramă a poporului nostru, acest genocid care a stârpit floarea naţiunii şi a zdruncinat atâtea destine, inclusiv copilăria mamei mele. Aş vrea să răscolesc un pic trecutul şi să-l reconstitui prin poveştile celor care sunt mărturia vie a acelor evenimente. Cât mai sunt printre noi, căci, s-ar putea ca peste câţiva ani să fie deja prea târziu”, afirmă Leontina Vatamanu.
Secvenţe din filmul „SĂRMAna de pe Prut”
Ultimul ei proiect este un film despre oraşul Chisinău, a cărui premieră a avut loc de curând, la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie. Şi această peliculă e o carte de vizită, doar că… a capitalei noastre, fiind intitulată „Chişinău – o capitală europeană”. Este un titlu ce se conjugă perfect cu aspiraţiile noastre. Iar convingerea ei este că, pentru a crea aici atmosfera unui oraş european, nu este nevoie doar de efortul administraţiei publice locale, ci şi de implicarea fiecărui chişinăuian. „Cu cât ne vom iubi mai mult oraşul, cu atât va fi şi el mai curat, mai îngrijit şi mai ospitalier. Din păcate, nu ştim să povestim lumii despre noi. Din modestie, din ignoranţă sau, pur şi simplu din lene? Nu ştiu exact… Ne-am căpătuit cu reputaţia unei ţări orfane de la marginea Europei şi este mare păcat. Iar cel mai trist e că nu facem nimic ca să scăpăm de acest stigmat. Tocmai din aceste considerente, am realizat documentarul despre Chişinău într-o altă cheie, în culori vii şi calde, scoţând în prim-plan ceea ce avem mai bun, ceea ce ne face atractivi şi simpatici, spune Leontina Vatamanu.
Din 2001, regizoarea pune umărul la organizarea Festivalului Internaţional de Film Documentar CRONOGRAF, al cărui director artistic este. În luna mai se va desfăşura cea de-a zecea ediţie a festivalului, astfel încât ea încearcă să ofere publicului cinefil un program interesant, cu filme bune din toată lumea, care să fie evenimente cinematografice de mare rezonanţă.
