Un caz recent l-am trăit chiar eu, acum o lună, la Bender.
Am plecat cu mai mulți prieteni la o aniversare în Tiraspol. Am făcut un popas la Tighina, pentru a „admira” frumoasele monumente și tancuri ale rusofililor, multe din ele fiind folosite în războiul din 1992, împotriva noastră. Tot hoinărind pe străzi, am dat de o cerșetoare de etnie romă. M-a sensibilizat bătrânica care stătea cu mâna întinsă și se ruga la oricine să o ajute cu câte o copeică pentru a-și face măcar de-o pâine. Neavând cu mine ruble transnistrene, așa-zisa monedă a lor, i-am dat bunicuței un leu moldovenesc de-al nostru.
„O, maldavschie…”, spune femeia, și ferește leul la o parte. Am rămas foarte uimit chiar și de atitudinea vagabonzilor față de moldoveni. Eu am mers mai departe, zicându-mi în gând „Dumnezeu cu ea”. Și cine a zis-o s-a gândit înainte de asta că nemulțumitului i se ia darul, iar prietenii mei au luat leul din brațele cerșetoarei.
Fraților, aceștia și așa sunt o povară pe capul nostru, mă refer la transnistreni, cum îndrăznesc ei să ne umilească în așa hal…? Unde stă FISC-ul și celelalte organe de drept, care permit ca în satele limitrofe regiunii separatiste totul se vinde și se cumpără cu ruble transnistrene?!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
