Există tendința de a considera propaganda drept o bacterie exotică ce afectează viețile oamenilor ce trăiesc departe, în Ucraina, Georgia sau Rusia. Adevărul e că minciunile împachetate cu grijă își croiesc drumul către audiențele din toată Europa. Acesta este rezultatul unei campanii sistematice și bine fundamentate. A spune că Vestul e imun în fața propagandei, deoarece avem multe canale media, este o altă minciună.
De fapt primele mesaje pe care le primesc audiențele vorbitoare de rusă din UE (fie acestea se află la Londra sau în țările baltice) sunt cele ale Kremlinului. Este rezultatul barierelor lingvistice sau al obișnuințelor media învechite. În această zonă, pluralitatea media înseamnă mai multe canale TV manipulate de către o singură autoritate, Rusia.
Crizele de gaze naturale din trecut, implicarea furnizorului rus Gazprom ar fi trebuit să ne învețe o lecție. Nu există noțiunea de diversitate atunci când toate drumurile duc la o singură sursă. Iar lipsa de diversitate este o amenințare la adresa securității.
Noi am avut curajul să înfruntăm monopolul Gazpromului în Europa. Acum e timpul să ne opunem monopolului informațional al Rusiei, care a transformat informația într-o armă, la fel cum a făcut cu resursele naturale.
„Ce am putea face pentru ele?” nu ar trebui să fie singura noastră întrebare atunci când ne gândim la statele din afara Uniunii Europene, cele din Europa de Est. O altă întrebare importantă este și „Cum ne putem proteja?”. Și asta înseamnă mai mult decât să alocăm sume de bani din cadrul bugetelor de afaceri externe. Este la fel de important să asigurăm transparența finanțării și să cunoaștem proprietarii instituțiilor media ce operează în cadrul Uniunii Europene.
Avocații Kremlinului știu cum să se înregistreze în orașele noastre. Ei pun eticheta „Făcut în UE” și discret, încep să incite la ură, sperând că nimeni nu va pune la îndoială ce fac, din cauza (sau datorită?) sfântului drept la libertatea expresiei.
Cineva trebuie să vorbească despre asta.
Ofcom, organizația ce reglementează media britanice a declarat că „libertatea de expresie nu este absolută”. Câteva luni în urmă, Comisia Europeană a afirmat că limitarea libertății de expresie are justificare atâta timp cât protejează integritatea informației publice. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că libertatea de expresie nu trebuie să fie un scut de protecție pentru defăimare și calomniere.
Trebuie să asigurăm aceleași reguli pentru toate instituțiile media ale Europei. Nimeni nu are voie să joace rugby pe un câmp de fotbal.
În ianuarie, patru miniștri de externe (Lituania, Marea Britanie, Estonia și Danemarca) au tras un semnal de alarmă, solicitând Uniunii Europene să reacționeze la propaganda de la Kremlin: să asigure alternative informaționale, să tragă la răspundere instituțiile media în cazul unor abateri și să fie categorici în comunicarea faptelor.
Aceste cerințe nu au nimic de-a face cu cenzura sau cu instituirea unei propagande proprii. Țările de Jos în colaborare cu Fundația Europeană pentru Democrație de la Bruxelles au venit cu idei concrete ale unor canale TV de alternativă pentru audiențele vorbitoare de limbă rusă. Aceste canale media ar putea livra atât știri cât și divertisment.
Întâlnirea donatorilor ce s-a desfășurat în Varșovia este o parte a acestui efort, dar pentru a ne bucura de succes, trebuie să ne schimbăm gândirea. Trebuie să înțelegem că propaganda este îndreptată împotriva Europei, nu doar împotriva regiunii de Est. Trebui să începem să numim lucrurile pe nume. Un tanc T-90 în Ucraina nu este doar un „vehicul”. O minciună nu este un punct de vedere diferit. Propaganda nu este o formă legitimă a democrației publice.
Naivitatea noastră e cea care ne împiedică să acționăm, și asta în condițiile unui război informațional nedeclarat.”
Linas Linkevicius, ministrul afacerilor externe al Lituaniei
Traducere de Victoria Colesnic
Sursa: euobserver.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
