Chiar și acolo unde te aștepți să fie înțelegere și acceptare, nu e. Cei de la DA mormăiau în barbă de Marea Adunare Națională organizată de unioniști. Deși, așa cum spune sloganul acestor tineri: „Unirea înseamnă putere", ceea ce s-a observat cu ochiul liber la singurul lor eveniment comun care a adunat în stradă 50.000 de oameni. Apoi tabăra s-a rupt în două.
Am fost la Marea Adunare Națională din 5 iulie. A fost emoționant. Și, cred, cel mai sincer protest pe care l-am văzut în Moldova. Nu existau interese de a ieși în față pe plan politic, mesajele nu au fost nici mascate, nici subversive. S-a cerut limpede unirea cu România. Unii își doresc asta, alții nu. Lucrurile sunt simple. O parte a celor care își doresc revenirea la România au fost în PMAN, unde întâlnirea a semănat cu ziua Independenței. Adică sărbătoare, festiv, drapele, costume populare. Doar că acum numărul tinerilor a fost copleșitor.
Faptul că Ansamblul folcloric Ștefan Vodă din Căpriana a fost alături de unioniști a conferit un plus de sărbătoare. Un alt moment solemn și emoționant mi s-a părut alăturarea Mitropoliei Basarabiei. Pentru că, știm bine, de la 1600 la 1848 și mai ales la 1918, preoții au avut un rol decisiv. Eu cred și acum că fără grupul seminarului teologic din Chișinău, în frunte cu preotul Alexei Mateevici, unirea din 1918 rămânea incertă. O unitate de credință observată și în Imnul de Stat al României: „preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină". Și parcă să întărească rostul preoților la un eveniment unionist, a apărut o bătrânică ce purta portretul tatălui său, preot împușcat în 1942 de comuniști.
(Autor poză: Alexandru Vakulovski)
Uite, mi-a fost dat să văd o acțiune în care lipsa consensului nu s-a simțit. Toți oamenii și-au afișat fățiș doleanțele, toți erau de aceeași părere. Mă uitam cu admirație spre tineri, cu emoție spre bătrânii prezenți. Bun, că în mediul online au apărut după aceea cârcotașii e partea a doua. Una care nu se pune. Una cu care ne-am obișnuit. Una care nici nu ne mai afectează, fiindcă am devenit imuni la această boală națională, numită de mămica: bârfa pe internet.
Văzusem comentarii negative la o poză cu niște tineri ce purtau tricouri cu Zimbru. Ca și cum suporterii echipei Zimbru nu au voie să fie unioniști. Pe un băiat de acolo îl știm și noi. Și care e duma? Suporterii n-au opțiuni? Sau să fii suporterul echipei Zimbru te discreditează? Apoi am văzut și vreo două comentarii legate de prezența preoților. Dar, după cum se vede, istoria nu ne preocupă prea tare. Și crucea din mâna lui Ștefan sau mănăstirile construite de el ni se pare că nu ne definesc ca neam. În fine. Dacă va exista vreodată o unire, ea nu va putea fi realizată fără preoți, iar din țara mare nu vor fi excluși suporterii.
Repet, ca să fie clar, unioniștii chiar au fost uniți la Marea Adunare Națională. În rest, ce e bârfă ca bârfa trece.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
