LOVITURĂ PENTRU ALIANȚA PDM-PSRM / Ruxanda Glavan îi părăsește pe democrați și aderă la Pro-Moldova

„Adio” PDM!

În 2010, când am aderat la PDM, am făcut-o pentru că am crezut în valorile pe care le promova acest partid, chiar dacă nu era vioara principală de la guvernare. Era o echipă în care am găsit mulți oameni cu stofă, carieriști consacrați, profesioniști desăvârșiți și membri sinceri, dornici să pună umărul pentru a schimba lucrurile spre bine. De-a lungul anilor ne-am tot dezvoltat, am trecut prin multe campanii electorale, „am cucerit noi teritorii”/ localități, am cunoscut sute de primari și consilieri, mii de membri de rând care puneau tot sufletul în dezvoltarea localităților de baștină, iar eu eram mândră să fiu parte a echipei. Și chiar au existat timpuri în care expertiza mea în domeniul social sau medical a fost auzită și apreciată, iar asta îmi oferea încrederea că partidul își aude membrii.

Marea dezamăgire

La un moment dat am înțeles că unii folosesc puterea strict pentru interese, iar eu – încurcând intereselor – mă poticneam de intrigi și sabotaje. Aceste lucruri erau incompatibile cu valorile în care eu credeam…

Sinceritatea m-a costat!

…iar asta m-a determinat să fiu tranșantă și spun lucrurilor pe nume. Încă pe vremea când eram la Ministerul Sănătății am avut suspiciunea că încurc unor interese ascunse, inclusiv în unele așa-zise reforme care mi se impuneau. Eu nu credeam în oportunitatea acelor reforme, cel puțin nu în varianta și termenii pe care mi le impunea Guvernul și consilierii din umbră. Timpul a arătat că am avut dreptate. M-am opus deschis și vehement la toate ședințele partidului când se discuta reforma în medicina primară, în sănătate publică, iar ca răspuns mi s-a cerut urgentarea reformei spitalicești. Nimănui nu-i ardea de această reformă, au vrut doar să creeze un pretext public manipulant „că pregătim închiderea spitalelor”, forțând în cele din urmă plecarea mea din funcția de ministru.

Încercarea de a readuce ordinea în securitatea farmaceutică a țării prin crearea unui Depozit Farmaceutic de Stat, de asemenea m-a costat muu-uu-ult efort și zile fripte. La fel s-a întâmplat și cu alte proiecte pe care le-am inițiat și care erau angajamente asumate în acordul de asociere, prin transpunerea directivelor UE: dosarul medical electronic și e-rețeta, plafonarea prețurilor la medicamente compensate, extinderea spațiilor de comercializare a medicamentelor fără prescripție, etc..

Faptul că la ședințele interne am fost tot timpul tranșantă și am atenționat asupra riscurilor m-a trimis pe banca de rezervă. Și nu am fost doar eu, cam toți curajoșii din PDM au pățit la fel! Mulți, însă, au ales să zâmbească în față și să le spună șefilor lucruri care se voiau auzite. Mă întreb: oare cum se simt astăzi? O fi meritat?

De ce-am rămas în partid ? Pentru că am sperat că anumite situații de criză ne vor da lecții și vor readuce conducătorii cu picioarele pe pământ. Am rămas și am luptat având încrederea că din interior pot schimba mai multe lucruri, decât dacă aș fi erou pe la TV sau pe facebook. N-a fost să fie … ipocrizia a înlocuit toate principiile echipei.

Resetarea, ultima speranță!

Bunica mea avea o vorbă – „lut cu pleavă”! Așa și resetarea Partidului Democrat din luna februarie. A fost o încercare disperată de a liniști spiritele și de a rămâne „măcar oleacă” deasupra apei. Apoi „măcar încă oleacă” la guvernare. Credeam că sunt intenții bune în declarațiile publice despre păstrarea cursului pro-european, despre democrație internă și condamnarea metodelor subversive de a face politică. Dar acțiunile care au urmat au demonstrat contrariul. Un fel de „fapte, nu vorbe”! Jocuri noi după reguli vechi: câțiva oameni decid, restul subsemnează și nu pun întrebări. Cel puțin așa am simțit-o eu. Niciun gram de coloană vertebrală REALĂ a partidului în raport cu partenerii de coaliție. Doar ofticări de ochii lumii!

Pandemia, ultima picătură!

Am avut tangență mulți ani cu domeniul medical, atât în funcții publice, cât și în cadrul partidului. În pofida acestui lucru, de la declararea stării de urgență, n-au binevoit să-mi ceară ajutorul, opinia, expertiza, sfatul, deși partidul “este la guvernare într-o alianță”. Le-au făcut pe toate de capul lor și adesea – anapoda: statistici în loc de strategie și plan de acțiuni, aprobarea tardivă a protocoalelor, remanierea absurdă de la SCR, infectări masive ale colaboratorilor din sănătate, acuzații că medicii nu pot folosi echipamentele de protecție, în timp ce ele lipseau, de rând cu instruirile adecvate; promisiuni deșarte despre indemnizații tuturor celor infectați sau testări ale cadrelor medicale etc. Acum vine anunțul despre relaxare în timp ce numărul de îmbolnăviri crește. O decizie pe care o critică însuși omul promovat de ei la șefia ANSP. De…”sejurul plăcut în Moldova” urat medicilor români veniți să ne ajute, tac și port rușinea în locul lor. Teatrul absurdului!

Datorez mulțumiri!

Le mulțumesc sincer tuturor oamenilor care au crezut și cred în mine, colegilor, prietenilor, lucrătorilor medicali, care în ultimii ani m-au susținut și au muncit alături de mine. Lor le datorez toate succesele de la anumite etape, în pofida tuturor greutăților. Numai programul de tratament pentru bolnavii de hepatita C – câtă bătălie, muncă și efort comun a însemnat!

Le mulțumesc și celor care mi-au pus piedici, care au luat decizii pentru mine și au vorbit din numele meu, fără să mă întrebe. M-ați făcut mai puternică, mai pragmatică și m-ați convins cât de adevărată este vechea înțelepciune populară: „minciuna are picioare scurte”!

E timpul să mă retrag din PD!

De ceva timp traiesc un sentiment profund de străinătate față de tot ce înseamnă PD. Vreau să am libertatea să lupt pentru ideile mele. Am obosit de declarații publice despre democrație internă, care nu au nimic în comun cu realitatea; de constrângeri și cenzură de dragul patriotismului de partid, de grupuri mici care iau decizii pentru toți și le vând drept consens al fracțiunii. Mă retrag din partid și părăsesc fracțiunea parlamentară. Sunt conștientă că pentru a putea obține ceva concret în Parlament este nevoie de susținerea unei echipe, de aceea am decis că îmi voi continua activitatea alături de foștii colegi, care au constituit grupul parlamentar Pro Moldova. Le urez mult curaj colegilor deputați, încă rămași în PD, care știu cu certitudine că simt și gândesc la fel ca mine.

De astăzi sunt în opoziție.
Punct. Și de la capăt!

Rămân aproape de voi, aproape de oameni!  

Ruxanda Glavan / Facebook.com