Acest sens figurat a stat la baza numelui Lozan, atestat în bulgară şi ucraineană, de unde a pătruns şi la români, fiind atestat documentar din sec. al XVI-lea: Trif Lozan, fiul lui Radul Draculea. În documentele basarabene este atestat la 1820 cu forma Lozanu: Ştefan Lozanu, pârcălab. Forma corectă recomandabilă este Lozanu.
Tot de la slavul lozá, cu sensul „viţă de vie”, a provenit şi numirea localităţii Lozova. De la numirea localităţii a provenit numele Lozovanu, care indică originea locală „din Lozova”. În Recensământul Moldovei de la 1774, în ţin. Orhei-Lăpuşna, este atestat numele cu formele Lozovan şi Lozovanu: Damian Lozovan şi Grigore Lozovan din satul Mihălaşa şi Ioniţă Lozovanu din satul Lozova (RM, II, 408, 429). Forma corectă recomandabilă este Lozovanu. Azi, în republică, 1301 persoane sunt scrise cu forma Lozan, 93 de persoane cu forma corectă Lozanu, 1058 de persoane sunt scrise cu forma Lozovan şi 716 cu forma corectă Lozovanu.
Maria Cosniceanu,
doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
