in acest text o sa va spun cateva lucruri care o sa va doara. Daca va doare tare, e bine: exact asta se intampla atunci cand tragi cu clestele dintele cariat afara, fara anestezie. Durerea e primul semn ca ai undeva in fata orizontul vindecarii. Iar in cazul vostru, dintele cariat care va provoaca atata probleme e o idee simpla si gresita:
Voi credeti ca aveti o tara. Si nu-i adevarat.
Acum, inainte sa va enervati pe bucuresteanul arogant care le stie pe toate, cititi macar inca vreo cateva paragrafe, ca sa intelegeti ce vreau sa zic.
In primul rand, voi insistati sa aveti o tara, cand teritoriul vostru si populatia va indreptatesc doar la a face parte dintr-una. Insistati intr-o idee gresita din punct de vedere economic, si de-aia o duceti atat de prost de atata vreme: cheltuiti bani cu un guvern, un presedinte, ministere si ambasade, basca oligarhi, cand resursele voastre va ajung pentru maxim doua resedinte de judet.
De unde stiu asta? Foarte simplu. Am 48 de ani si imi aduc aminte. Pe vremea fostei Uniuni Sovietice, guvernarea Moldovei se facea cu cel putin jumatate din personalul de acum. Apararea, internele, poltitica externa erau toate centralizate la Moscova. Inaltii functionari, aia cu adevarat bine platiti, isi luau banii din taxe stranse din toata Uniunea. Pe cap de moldovean, practic, efortul financiar era cu mult mai mic, nu mai zic de faptul ca regiuni mai bogate subventionau pe cele mai sarace…
Cati oameni obisnuiti, un profesor si-o asistenta medicala, sa zicem, isi puteau cumpara in 1978 o masina Jiguli 1200? Va spun eu, ca am avut rude acolo si stiu povestea voastra: cu mult mai multi decat isi permit azi un Renault Symbol. Moldova din anii ’80 era cu mult mai prospera decat Moldova de azi.
E un fapt, si asta nu poate sa nege nici un roman cu mintea la el. Moldova o duce acum mai prost, in democratie, decat a dus-o in socialism!
De ce? Simplu: pentru ca democratia – chiar si aia simulata! – e scumpa. Pentru ca e un produs de lux, care pur si simplu cere tari mai mari si state mai puternice.
De aici vi s-a tras saracia: din faptul ca acum, putini cati sunteti, trebuie sa duceti in spate un guvern la fel de mare ca al unei tari de dimensiuni medii. Basca o multime de oligarhi care, ca se faca grasi la portofel, trebuie sa fure mai mult de la cati ati mai ramas in tara. Practic, insistenta voastra de a ramane o tara independenta v-a adus in sapa de lemn.
Ce e de facut?
Foarte simplu: trebuie sa va alegeti o tara. Serios.
Nu sunt multe optiuni. De fapt, sunt doar doua. Rusia si Romania.
Si ce sa facem? o sa ma intrebati. Si mai brutal si mai simplu: sa cereti alipirea la una dintre ele. Sa deveniti parte a unei tari mai mari, in care sa impartiti costurile statului si eventual sa beneficiati de solidaritatea celorlalte regiuni.
Acum sa vedem care tara. Rusia are de partea ei banii: poate investi in Moldova, ca rasplata, sume importante. Multi din tinerii vostri lucreaza acolo: n-ar mai avea nici o problema cu actele. Vorbiti limba, nostalgicii Uniunii ar plange pana a doua zi de dimineata de fericire. Sigur, ar fi o idee buna sa vedem cum o duce Crimeea acum – trebuie sa intrebati si ceva rude de la Sevastopol sa va spuna ele. Dar Rusia e o solutie de inteles. E locul din care ati plecat. Daca are noroc, o sa distruga pana la urma Uniunea Europeana. O sa fiti, impreuna, stapanii continentului. Stiti propaganda asta. Poate ca se va implini, cine stie?
A doua alegere ar fi Romania. E cam leftera, dar chiar si asa saraca, stiti bine ca la noi gasim de-o mamaliga s-o impartim. O facem deja, cu copiii vostri care invata aici. Fata de Rusia, avem mai multi procurori decat avioane de razboi. Desi la noi, astia se ocupa sa lege politicienii care ne-au tradat, in vreme ce in Rusia procurorii alearga dupa cetatenii care isi tradeaza politicienii.
Veti fi o provincie mare a unei tari mici. Da, dar veti avea in Parlamentul de la Bucuresti un cuvant mai important de spus decat ati putea vreodata sa aveti la Moscova, unde nimeni nu-si da cu parerea fara ucaz de la stapanire. Avem o democratie slaba, dar un popor care isi face cheful la fiecare 4 ani si isi alege alti clowni de care sa rada. O fi bine asa, sau o fi mai bine sa fim cu totii seriosi si sa ne ridicam in picioare cand vine vorba de Tatuc?
Nu stiu. Stiu doar ca economia noastra a inceput sa se ridice. Nu mai avem cine stie ce petrol, dar nemtii ne dau sa facem volane de masini si americanii au incredere in noi sa le scriem softul. Salariul e mic in Romania, dar mall-urile sunt pline. Nu stiu daca asta e un indicator de fericire, dar macar nu e un indemn la disperare. Suntem europeni? La Bucuresti se mananca mai multa saorma decat hamburgeri. Suntem orientali? Daca te uiti in program la Festivalul Enescu ai zice ca suntem deja o tara occidentala.
O vorba si pentru rusii din Moldova: la noi, maghiarii, cea mai mare minoritate din acest moment, sunt la guvernare de vreo 20 de ani. Ne mai certam din cand in cand, dau au scoli, placute bilingve si cetatenie. Nu va trebui sa deveniti romani daca nu vreti.
Deci, dragi moldoveni, cam asta e. Rusia? Sau Romania?
Orice ati alege, trebuie sa o faceti. Bateti pasul pe loc de doua generatii, inspirati de un ideal inventat de altii, ca sa va tina ezitand, in baltoaca: acela al Moldovei independente.
E o fictiune. Moldova suntem noi.
Ma auziti? Moldova suntem noi. Si eu, si voi. Si-acum, ca in orice cuplu care are o relatie la distanta, a venit vremea sa alegem: punem punct.
Sau ne punem soarta la comun.
Sursa: http://lucianmindruta.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
