Ziarul TIMPUL vă propune o descriere a două grădinițe din capitală, una privată și alta de stat. Ambele sisteme prezintă avantaje și dezavantaje, așa că rămâne la latitudinea (și buzunarul) părinților să decidă unde își trimit odraslele.

„Manhattanul” copiilor

Mai întâi am vizitat o grădiniță internațională privată, amplasată pe o străduță liniștită din centrul orașului. Aici sunt înscriși 50 de copii, dintre care aproximativ 45% provin din familii din Republica Moldova, iar 55% din familii străine ale unor oameni de afaceri sau diplomați acreditați la Chișinău.

Sală de joacă la grădinița internațională privată

„Unii spun că am fi o grădiniță de elită, dar pentru noi contează mai puțin acest aspect. Scopul nostru este să contribuim la dezvoltarea armonioasă a copiilor, atât din punct de vedere fizic, cât și educațional”, ne asigură Magdalena Adebayo, directorul grădiniței.

Micuții sunt instruiți în limba engleză, activând câte un profesor pentru opt copii. „Dacă sunt mai mult de 16 copii în grupă, ei vor avea trei profesori”, precizează Adebayo.

Copiii care nu cunosc deloc engleza sunt coordonați la început în limbile română sau rusă, iar, în câteva luni de la înscriere, însușesc vocabularul de bază și pot închega conversații în engleză.

Siguranța, mai presus de toate

Magdalena Adebayo consideră că principalul motiv care l-ar determina pe un părinte să opteze pentru o grădiniță privată ține de atitudinea și de pregătirea cadrelor didactice, dar și de aspectul și dotarea încăperilor.

Chiar dacă este vorba de niște prichindei, cuvântul de ordine la această grădiniță pare a fi „securitate”, noțiune la care, cu certitudine, țin foarte mult părinții. „Punem un accent foarte mare pe siguranța copiilor, fie că este vorba de arhitectura imobilului, fie de securitatea alimentară. În plus, micuții sunt mereu supravegheați de profesori”, spune Magdalena Adebayo.

Curtea grădiniței private

Într-adevăr, totul este construit pentru a le oferi maximum de confort copiilor. Treptele care duc la etajul imobilului sunt din lemn, astfel încât dacă se întâmplă ca vreun micuț să cadă, impactul să fie cât mai redus. Pavajul de pe terenul de joacă nu are duritatea cimentului obișnuit, ci este dintr-un material moale. Imobilul este prevăzut și cu o ieșire de urgență.

Profesori aleși pe sprânceană

După cum relatează directorul, cadrele didactice fac tot posibilul ca să le asigure copiilor confort psihic, pun accent pe explicații logice și încearcă să evite restricțiile, formulele negative, prezentându-le mereu copiilor alternative, încurajându-i să aleagă, să decidă. Profesorii, vorbitori nativi de engleză, au cel puțin un masterat peste hotare. La grădiniță sunt trei grupe de copii – de trei, patru și cinci-șase ani.
Prețul lunar este pe măsura serviciilor oferite, ajungând, pentru program prelungit, la 550 de euro.

La stat

Și Grădinița 210 este amplasată într-un loc mai retras din centrul capitalei. Arhitectura și dimensiunile aduc, însă, mai degrabă cu ale unui regiment militar. Directorul Raisa Boian, de mai bine de 20 de ani în funcție, a avut însă grijă să o umanizeze cu un decor interior cald.
Aici merg zi de zi peste 350 de copii, care sunt împărțiți în 12 grupe și au numai 18 educatori. În medie, sunt 29 de copii în grupă. Dacă toți educatorii ar lucra concomitent, și nu în ture, un singur om ar trebui să aibă grijă de 19 copii.

Copii de Grădniția 210 surprinși în timp ce se joacă, supravegheați de educatoare

Raisa Boian ne asigură totuși că educatorii „le fac față” năzdrăvanilor și că altminteri nu ar fi angajați. Pe de altă parte, ea admite că grădinița pe care o conduce este „supraaglomerată”. Cu toate acestea, directorul spune că este de preferat ca un copil să meargă la grădiniță, chiar cu riscul de a lua vreo răceală sau de a se accidenta.

„Părinții înșiși ne spun că observă diferența dintre un copil ținut acasă, care nu frecventează o instituție organizată, și un copil care merge la grădiniță, unde învață să socializeze cu semenii, să se comporte, își dezvoltă vocabularul și aptitudinile muzicale”, spune ea.

Diferențe sociale versus diversitate culturală

Spre deosebire de copiii de la grădinița privată, care, deși provin din țări diferite, constituie totuși un grup omogen, la grădinița de stat poți întâlni mai multă diversitate, întrucât micuții provin din familii cu valori și posibilități foarte variate.

„Noi avem obligația să educăm și părinții, ceea ce facem în cadrul ședințelor, al seminariilor. De exemplu, o mămică aducea copilul de doi ani la grădiniță învelit în plapumă, fiindcă acesta refuza categoric să fie îmbrăcat. Iar educatorii reușeau să-i pună hainele, fiindcă micuțului i se făcea rușine când se pomenea gol între zeci de copii îmbrăcați. Le acordăm consultanță părinților cum să evite să fie manipulați de copii”, a relatat ea.

Raisa Boian a afirmat că, deși unii părinți se confruntă cu dificultăți financiare, ei fac tot posibilul să le asigure copiilor rechizitele necesare, cărți, creioane. De asemenea, lunar se percep sume modice, convenite de un comitet părintesc, pentru achiziționarea materialelor didactice.
Ea a admis că, deși educatorii fac eforturi pentru a-i supraveghea pe cei 350 de copii, în grădiniță se mai întâmplă ca unii copii să se aleagă cu traumatisme ușoare, să cadă, … să se muște. „Educatorii răspund de sănătatea copiilor și atunci când mai avem asemenea cazuri, sunt luate măsuri”, a spus Boian. Ca și la grădinița privată, cadrele didactice sunt obligate să-i trateze pe micuți cu multă atenție. „Nu se cade nici să te uiți urât la copil, darămite să ridici vocea”, relatează directorul.

Bugetul insuficient

Referitor la carențe, Raisa Boian spune că și-ar dori o mai bună finanțare a procesului educativ. Și multe altele. „Avem nevoie de materiale didactice, de jocuri interactive, de jucării”, a precizat ea.

Statul alocă doar 10 lei pe zi de copil pentru asigurarea celor patru mese, părinții fiind nevoiți să mai contribuie cu 7 lei.

Întrebată de planurile pe care le are, Raisa Boian spune că și-ar dori să repare bazinul la grădinița pe care o conduce din 1991, să cumpere utilaj sportiv, să facă reparație în băi, să construiască un gard mai frumos.

Din discuțiile cu câțiva părinți, aceștia s-au declarat conștienți de avantajele unei grădinițe private, totuși spun că sunt departe de a-și permite această soluție. Ei înțeleg că, la fel ca în viața reală, nici lumea copiilor nu este unitară, că există mai multe lumi. Dar prin nealterata capacitate de a se minuna de tot ce-i frumos, fiecare copil are cheița spre fericire, poate chiar și bastonul de mareșal.