Acesta este un eveniment menit să promoveze înțelegerea globală a valorii solidarității.

Anul acesta, sărbătorirea Zilei internaționale a solidarității este de așteptat să reprezinte o ocazie propice pentru a intensifica acțiunea colectivă a statelor lumii pentru a câștiga războiul împotriva Covid-19 și pentru a aduce omenirea mai aproape de recunoașterea universală a primordialității solidarității globale.

În opinia lui Volkan Bozkir, președintele Adunarii Generale a ONU, 2020 a fost anul Covid-19 în care „solidaritatea a fost prima și cea mai bună linie de apărare a noastră, întrucât statele membre s-au unit, pentru a combate această amenințare existențială impotriva umanitatii.”

Potrivit evaluarii Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) „Cu 65 de milioane de infectați și 1,5 milioane de decese, criza sănătății este globală, dar nu toate țările au răspuns sau au fost afectate în mod egal. Răspunsurile care implică solidaritate și sacrificiu arată că virusul Covid -19 poate fi îmblânzit și oprit, dar acolo unde există doar interes personal, virusul prosperă și se răspândește ”.

Solidaritatea trebuie, deci , sa aiba un rol primordial in prevenirea si combaterea unui dusman invizibil reprezentat de Covid-19.

Recunoasterea treptata a acestei primordialitati a parcurs o istorie diplomatica interesanta.

Evolutia unui concept

Nașterea erei moderne de cooperare internațională s-a întâmplat la Geneva in 1964, odată cu prima sesiune a Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD).

In prezent, UNCTAD, cu 194 de țări membre, printre care Republica Moldova, are sarcina de a ajuta statele să-și maximizeze dezvoltarea, în special prin intermediul comerțului internațional – principalul motor al dezvoltării. Un obiectiv central este asistarea țărilor în curs de dezvoltare în „eforturile lor de a se integra în economia mondială pe o bază echitabilă".

La prima sesiune a UNCTAD, țările în curs de dezvoltare au înființat Grupul celor 77, denumit astazi " Grupul celor 77 si China" compus din 134 de membri, care cer cu tenacitate „prosperitate pentru toți”.

Am avut privilegiul să particip la „nașterea” UNCTAD și să asist la un eveniment unic în istoria diplomației multilaterale.

Cele trei luni de desfasurare a deliberarilor UNCTAD I din 1964 au dezvăluit ceea ce s-ar putea numi "magia solidarității" țărilor în curs de dezvoltare.

La 23 martie 1964, Secretarul General al ONU de atunci, U Thant, a dat tonul printr-o declarație de deschidere conform căreia relațiile internaționale nu sunt determinate doar de diplomația susținută de puterea militară, ci sunt influențate și de oamenii de pe ogoare și din fabricile în care isi câștigă pâinea lor zilnică.

Țările asiatice s-au declarat dornice să adopte această viziune umanitară. "O călătorie de o mie de mile începe cu primul pas", a spus delegatul afgan, marcând simbolic sfârșitul erei dictaturii comerciale și începutul erei "înțelegerii economice".

Malaezia a intervenit, reamintind că țările asiatice se aflau la Geneva nu pentru a promova interesele izolate ale unui grup de țări împotriva altora. În joc era ipoteza dacă țările asiatice ar putea demonstra solidaritate morală și voința politică de a înfrunta și distruge vechile flagele ale omenirii – sărăcia, foametea, bolile și ignoranța.

Vorbind în numele Americii Latine, delegatul columbian a subliniat principiile fundamentale ale UNCTAD: justiție, solidaritate profundă și hotărârea generală de a lucra neobosit pentru ca subdezvoltarea să înceteze, în sfârșit, să mai fie tragica soarta a marii majorități a ființelor umane.

Aceste sentimente au fost repetate frecvent de numeroase delegatii, în timp ce reprezentantii statelor în curs de dezvoltare s-au angajat sa promoveze solidaritatea și înțelegerea între vecinii regionali și lumea largă.

Unele țări dezvoltate au recunoscut in mod expres valoarea solidarității în lupta comuna pentru a face tangibile obiectivele UNCTAD I.

Germania și Norvegia au salutat noua abordare a comerțului mondial, reliefand necesitatea de a se face cu mai mult decât să se elimine doar obstacolele în calea unui liber schimb internațional de bunuri și servicii.

Spania a pledat pentru justiție socială și solidaritate umană, care postuleaza remedierea dezavantajelor structurale, psihologice, climatice sau de altă natură de care suferă multe țări în curs de dezvoltare.

Uruguay a lansat un avertisment adresat țărilor în curs de dezvoltare : Grupul celor 77 nu este un scop în sine, ci un instrument dinamic conceput pentru afirmarea unei unități cat mai largi, a unei solidarități universale, punând capăt diviziunii în blocuri, care împiedica înțelegerea și responsabilitatea colectiva, concepute în mod rațional.

Acestea sunt cuvinte si angajamente pronunțate în iunie 1964.

Lumina calauzitoare

O sinteza a conceptiei generale a ONU privind rolul soldaritatii s-a realizat in februarie 2000 la cea de-a zecea sesiune a UNCTAD in documentul adoptat in capitala Thailandei intitulat „Declarația de la Bangkok: dialog global și implicare dinamică”, care conține dispoziții relevante si pe deplin actuale și aplicabile în timpul Covid-19.

Acest prim document programatic al secolului XXI afirma , printre altele, că „Solidaritatea și un puternic sentiment de responsabilitate morală trebuie să fie lumina călăuzitoare a politicii naționale și internaționale. Acestea nu sunt doar imperative etice, ci sunt și premise pentru o lume prosperă, pașnică și sigură, bazată pe un parteneriat adevărat. "

In 2020,vizibilitatea solidarității continua sa fie un capitol deschis, neterminat în relațiile internaționale. Promovarea unei reale solidarității rămâne o sarcină imperativă și deosebit de complexă în sfera diplomației multilaterale.

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a discutat ani de zile initiativa unui proiect de declarație privind dreptul popoarelor și al persoanelor la solidaritate internațională.

Potrivit proiectului acestei declaratii, finalizat ca text ,dar inca neaprobat, solidaritatea internațională este uniunea de interese, scopuri și acțiuni între popoare, indivizi, state și organizațiile lor internaționale, pentru a păstra ordinea și însăși supraviețuirea societății internaționale și pentru a atinge obiective comune care necesită cooperare internațională și acțiune colectivă .

Perspective

Cea de-a 75-a aniversare a ONU in 2020 atestă recunoașterea treptată, dar universală, a faptului că solidaritatea internațională este cel mai potrivit răspuns la nevoia de transformări către echitate, durabilitate, securitate și abilitare, cerinte aplicabile tuturor țărilor în timpul actualului proces ireversibil de globalizare.

În final , se cuvine a reaminti ca toate statele membre ale ONU trebuie să se angajeze în infaptuirea Declarației cu privire la comemorarea a 75 de ani de la infiintarea Națiunilor Unite, adoptata prin consens la 21 septembrie 2020.

Acest document programatic afirmă, printre altele, că „pandemia Covid-19 ne-a reamintit în cel mai puternic mod că suntem strâns interconectați și că suntem la fel de puternici ca cea mai slabă verigă a noastră. Numai lucrând împreună și în solidaritate putem pune capăt pandemiei și sa abordăm în mod eficient consecințele acesteia. Doar împreună putem opune rezistență împotriva viitoarelor pandemii și a altor provocări globale. Multilateralismul nu este o opțiune, ci o necesitate, pe măsură ce reconstruim mai bine o lume mai egală, mai rezistentă și mai durabilă. Națiunile Unite trebuie să fie în centrul eforturilor noastre ”.

Secretarul general al ONU urmeaza să raporteze în 2021 despre punerea în aplicare a Declarației menționate mai sus, raport in care se asteapta sa-si gaseasca expresie primordialitatea solidaritatii si imperativul actiunii comune pentru a da tangibilitate acestei valori universale.

Dr. Ioan Voicu este profesor asociat la Universitatea Assumption din Bangkok.