Magura, mănăstirea de pe Muntele eroilor

Pelerinaj mai aproape de cer

In creierii muntilor, la 15 kilometri de Slanic Moldova, e situata una dintre cele mai „inalte” manastiri din Romania – Magura, la altitudinea de 1065 de metri. Ajunsi pe soseaua Targu Ocna – Slanic Moldova, la poalele magurii, nu putini curajosi pelerini reusesc s-o invinga. Sihastrii din secolul XVII, intemeietorii schitului, au stiut sa se retraga pe un loc unde cerul se uneste cu pamantul si rar picior de om se incumeta sa ajunga acolo.

Pe urmele ostasilor lui Hristos

Unii urca muntele pe soseaua construita de comunisti, altii – daca e vreme buna – o iau pe scurtatura, pe o poteca de padure. Rabdarea celor insistenti si puternici este rasplatita din plin cand ajung pe varful magurii, unde se afla secularul asezamant al lui Dumnezeu. Cu inima usurata si fata linistita, un pic obositi, uitand de greutatile vietii „de jos”, acei pelerini deja se pot apropia de manastirea unde se salveaza suflete. Este unul dintre asezamintele distruse pana la temelie de regimul ceausist si renascut ca prin minune dupa 1990, timp de 18 ani, prin stradania arhimandritului Epifanie Bulancea, staretul Manastirii Magura si stapanul acestui munte miraculos. Acolo te intampina zambind patru biserici nou-noute, care te fac sa te miri cum a fost posibil sa creasca, intr-un timp atat de scurt, ca din pamant, bijuteriile monahale. Si frescele sunt neobisnuite, realizate de doi frati, pictori iscusiti – Petru si Ioan Pascu. Cei mai lenesi urca muntele sfant cu masina, doar cand nu e zapada sau polei. Rar cine se incumeta sa renunte la acest drum incarcat de istorie si vis de libertate, parcurs de sute de ani de cautatorii de pace sufleteasca si de lumina cuvantului. Muntele este o adevarata carte de istorie. A fost scaldat cu sangele eroilor nostri in timpul Primului Razboi Mondial, care au cazut pe acele locuri, iar acum isi dorm somnul de veci intr-un mausoleu, construit in memoria lor, aproape de manastirea care a fost si post de prim ajutor pe timpul razboiului.

In calea noastra apar numeroase vestigii: lespezi de piatra pe care sunt incrustate, ca adevarate simboluri, numele celor care au luptat – Vanatorii de munte, cercetasii romani, rosiorii – sau denumirile localitatilor Rovine, Podu Inalt, Calugareni, Plevna, unde ostasii romani s-au jertfit pentru tara. Nu in zadar, pe frontispiciul vestitului monument Muzeu Magura Ocnei, inchinat eroilor din 1916-1918, este scris: „Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!”.

„M-a „dezbracat” Partidul Comunist…”

Peisajele pitoresti dimprejurul schitului au atras dintotdeauna multi calatori straini care vizitau Moldova. Despre asezarea lui mirifica a scris si Gheorghe Asachi, atunci cand l-a insotit pe domnul Mihai Sturza intr-o calatorie prin ?ara de Jos. Staretul Epifanie a urcat muntele in 1990, pentru a reinfiinta

manastirea, transformata in statiune montana de comunisti si unde exista chiar si un restaurant. Prin 1955 parintele avea un duhovnic aici si, vizitandu-l nu o singura data, a indragit tihna locului. Monah cu experienta de aproape sase decenii, parintele Epifanie a infruntat comunismul, dar nu l-a tradat pe Hristos. Treizeci de ani parintele a activat la Episcopia Roman, fiind singurul calugar acolo.

 „M-a „dezbracat” Partidul Comunist. Mi-a spus ca, daca vreau sa raman la episcopie, sa-mi rad barba si sa nu mai port haina preoteasca decat numai in biserica. Dar iata ca, intr-o buna zi, un hot s-a folosit de haina mea. Individul a stat ziua in biserica. Dupa ce a fost incuiata, a spart geamul. El imbracase haina mea ca sa se creada, cine l-o vedea noaptea, ca e un calugar. Portile erau inchise. El a sarit gardul si ghinionul lui a fost ca atunci l-a prins patrula. Atunci a lepadat haina si a fugit, iar dupa aceea militia credea ca eu am fost implicat in talharie. Dar Dumnezeu le-a limpezit pe toate si hotul a fost prins”, povesteste parintele Epifanie.

Stapanul muntelui

Dupa ce s-a nevoit mai multi ani la Durau (o alta perla monahala din judetul Neamt), staretul Epifanie a decis sa fuga de „galagia” moldovenilor ce dau navala zilnic pe acolo. Parintele isi aminteste cum a trait cam jumatate de an la Magura impreuna cu turistii si petrecaretii, pana a reusit sa intocmeasca toate actele necesare refacerii manastirii. De fapt, stapanul Muntelui eroilor devenise staretul Epifanie, dupa cum oranduise Hristos. Oaspetii se distrau, iar parintele deja incepuse sa sape temelia catedralei. Pe batran la Magura il urmasera atunci trei maicute ramase in viata, trecute prin calvarul lui 1959, cand impreuna cu alte peste 30 de calugarite au fost fugarite de langa altarul sufletelor lor. Schitul intrase in demolare. Asa ca nu mai ramasese nimic din vechiul asezamant. „Nici lucrurile din manastire nu se pastrasera. Icoanele au fost date la o biserica, iar clopotele – la alta. Cimitirul era un teren de sport. Mai multi veterani de razboi de la 1916, ramasi in viata, au dorit sa redeschida manastirea inca in perioada comunista, dar nu au reusit. Aveau alinare cand veneau pe acest loc si abia dupa mai multe demersuri, in 1989, au obtinut aprobarile necesare”, ne-a marturisit staretul Epifanie Bulancea.

Crescuta, ca din pamant, pe locul fostei statiuni ceausiste

Crestinii de prin imprejurimi se bucurasera tare mult ca se va redeschide manastirea. Veteranii il sustineau moral p e parinte, si niste romani americani promiteau sa-l ajute. „Un roman din SUA chiar a vrut sa fie ctitorul nostru, insa nu ne-am inteles, pentru ca imi punea conditia „sa faca totul asa cum vrea el”. Noi nu avem biserici private si nu am acceptat. L-am ascultat pe Dumnezeu, caci banul vaduvei este mai primit decat cel al bogatului. Mai tarziu am aflat ca respectivul om avea niste afaceri necurate in America. Si am zis: „Oameni buni, veniti la manastire si faceti-va ctitori!”. Si crestinii au reactionat imediat la chemarea noastra”, ne spune staretul. Si, saptamana de saptamana, bisericile se inaltau vazand cu ochii… Treptat, Manastirea Magura si-a reluat rolul de centru spiritual si cultural. Patruzeci de maici si cinci preoti, prin traiul lor curat, se inalta aici spre Dumnezeu. Biserica e plina totdeauna de oameni, iar usa staretului e mereu deschisa pentru toti cei care alearga dupa un sfat sau cuvant de intarire.

Calugarii au o viata foarte linistita si ordonata. Obstea monahala are o gospodarie mare, unde maicile au mai multe ascultari: la vite, la porci si la pasari. Exista si ateliere de pictura, sculptura si tesatorie. Maicutele picteaza icoane – ah ce chipuri de sfinti!… Fresca unei biserici de la Magura este realizata in totalitate de ele. Manastirea adaposteste si batrani singuratici, cel mai longeviv dintre acestia avand 92 de ani. Acum grija mare a staretului Epifanie e sanatatea mosilor si faptul ca nu are calugarite doctorese… La Magura e multa caldura, chiar si in miezul iernii. La Magura Cuvantul Rugaciunii se lipeste de suflet si te inalta.