Iertat să-mi fie tupeul, dar mi-am permis să-i răspund public doamnei sau domnului care mi-a expediat mesajul doldora de greșeli gramaticale. Știu că există foarte multă lume care citește articolele mele din TIMPUL sau postările mele de pe rețelele de socializare în care mi-am exprimat clar convingerile mele despre integrarea europeană a R. Moldova sau mai grav pentru unii unirea țării noastre la patria mamă.
Marți când am mers în zona de frontieră dintre Moldova și România pentru a realiza un reportaj m-am simțit foarte neputincios în fața sorții să văd că lumea de pe cele două maluri ale Prutului este practic înghețată, nu comunică între ei, așa cum o făceau un secol în urmă. Și tot atunci mi-am adus aminte de bunica care seara înainte de somn, uneori, îmi spunea cum mergeau două zile până la Huși pentru a vinde sau a cumpăra boi. Iar acum vin să-i spun admiratorului meu că istoria niciodată nu poate fi negată, iar eu respect memoria străbunicilor mei la fel ca și pe cea a străbunicilor lui și îi zic că Basarabia a fost ruptă de la România, iar noi din talpă suntem un neam românesc, chiar dacă cineva de la Kremlin scuipă semințe și râde de noi pentru că nu ne cunoaștem adevărata identitate. Iar atâta timp cât un om nu-și cunoaște rădăcinile, el nu are viitor. Eu continui să rămân român, iar pentru alții dacă doriți și „țigan”.
