Actualitate

Mai poate fi resuscitată Academia de Științe?

Să fie oare așa?

Să încercăm însă a pune lucrurile cap la cap, în desfășurarea lor cronologică, probând cu texte și semnături olografe, fără ură și părtinire, așa cum ziceau vechii latini.

Primul indiciu că fecioara ASM a mijit ochii a fost o reacție de iritare la adresa unor instituții, nenumite, din mass-media care au atentat la demnitatea și reputația președintelui academiei. În realitate a fost vorba de două emisiuni IMPORTANT de la TVC21, la una invitat fiind Gheorghe Duca, iar la cealaltă Anatol Țaranu. Primul, nefiind altcineva decât fostul președinte al AȘM, iar celălalt, doctor în istorie, fost director al Institutului de Istorie, autor al unor cercetări fundamentale ale perioadei de foame din anii 1946-47, redutabil comentator politic. Primul a povestit cu lux de amănunte cum, în urma presiunilor unor factori de decizie din PD, dl academician Ion Tighineanu a ajuns în fruntea academiei. Celălalt a adus și alte detalii, unele de-a dreptul scandaloase, care la o investigație nepărtinitoare ar putea proba chiar trucarea procedurii de vot.

S-a vorbit mult la acele emisiuni de reforma AȘM și a științei moldave în general, s-au adus argumente că reforma a țintit alte scopuri decât optimizarea și susținerea inițiativelor de cercetare. Dar în reacția AȘM toate acestea nu s-au mai regăsit. Haosul structural generalizat din știință nu contează pentru actuala conducere academică. Dovadă este prima declarație a AȘM de înfierare a „răuvoitorilor” Academiei, dar, mai ales, vehementele luări de poziție cu semnături diferite de pe site-ul AȘM din ultima săptămână la un apel al Institutului de Filologie Română „B.P.-Hasdeu”. Apelul, concentrat și pertinent, scoate la iveală toate multe bube ascunse cu grijă de diriguitorii științei moldovenești, accentuând asupra faptului că „imperativul reformării AȘM și a domeniului cercetării științifice în ansamblu ESTE O PRIORITATE NAȚIONALĂ”, de unde și concluzia că „Academiei de Științe îi revine în acest proces o funcție coordonatoare de primă vioară”. Evident însă, rolul de primă vioară nu-l poate în nici un caz juca o scripcă din ciocleji. Actuala conducere, somnolentă și fără inițiativă, a demonstrat pe parcursul unui an de zile totala sa inadecvare imperativelor de reformare. Urmând o practică de pliere sub putere, ea continuă o cutumă obișnuită din anii precedenți de a sta cu capul în traistă așteptând indicații prețioase de mai sus, atentă să nu admită vreo ieșire mai îndrăzneață, care ar supăra cumva forurile superioare. Mai mult, după cum vom vedea mai departe, a prins bine și obiceiul machiavelic înstăpânit la AȘM de recrutare printre grangurii puterii a unui lobby interesat de promovările academice. Toate acestea se concentrau în punctul final al Apelului: „Având în vedere suspiciunile (întemeiate, după mărturisirile din mass-media ale unor persoane avizate) de ilegitimitate a alegerilor actualului Președinte al AȘM prin imixtiunea și presiunile factorilor politici, dar și slabele sale performanțe manageriale demonstrate, pe care crede dumnealui că le poate compensa cu noi obediențe politice, apare în mod stringent necesitatea alegerii, în baza competiției mai multor candidați cu propuneri de programe de reformare a științei, a unei noi conduceri a AȘM.” El a și devenit ținta atacului încrucișat al mai multor postări de pe site-ul AȘM.

Apelul Institutului de Filologie a avut un ecou mediatic generos, fiind preluat, cu un comentariu obiectiv la situația generală a științei și a AȘM a scriitorului Emil Galaicu-Păun, de către site-ul „Europei libere”, apoi susținut de numeroși reprezentanți ai cercurilor universitare, pedagogice și din administrarea publică a republicii. Anume E. Galaicu-Păun a pus degetul pe rană, atrăgând atenția asupra „pantei descendente” și „derivei” AȘM după „câteva zvâcniri de demnitate, mai cu seamă privitoare la limba română” de la începutul anilor ’90. Astfel, conchide comentatorul, „statul captiv al ultimilor ani a reuşit să ia în captivitate şi gândirea, prin Instituţia ce-ar fi trebuit să reprezinte elita intelectuală a unei naţiuni, şi care acum se vede marginalizată (dacă nu cumva şi dezmembrată, prin trecerea unor Institute ale AŞM în subordinea ministerelor de resort)”. În final autorul se întreabă cu îndreptățire: Nu cumva a venit timpul unui discurs ferm, savant şi intelectual, unul de reafirmare a Gândirii libere?!” Nu-mi pot imagina cum a reușit un academician (vicepreședinte al AȘM) să coboare atat de mult pe panta ipocriziei ca să ceara unui scriitor, să aduca dezmințiri și să îi dea din deget pentru ”trăsnaia” făcută. Oare nu era cazul să fie convocată Asambleea generala a Academiei, în cadrul căreia să se discute starea generala de lucruri unde se putea da și o apreciere obiectivă a celor întâmplate. La noi însă vicepreședintele AȘM își permite să-l pună la punct pe un scriitor care a atins o temă importantă. Poate în cadrul Asambleei se adunau și academicieni cu alte păreri, care la rândul său îi mulțumeau lui E. Galaicu-Păun….

În locul discursului „ferm, savant și intelectual” și, mai ales, în locul unei declarații de recunoaștere a eșecului reformelor din cercetare, de la AȘM vine pe FB, la 1 iunie, anunțul consilierului prezidențial Corneliu Popovici: „Astăzi am avut o ședință de lucru cu membrii Prezidiului Academiei de Științe a Moldovei”. Când consilierul președintelui Dodon anunță că a avut o ședință de lucru”, asta nu înseamnă altceva decât că el a convocat-o, președintele AȘM, de altfel, fiind ultimul menționat printre cei prezenți, el nefiind altceva printre cei convocați decât o dezinență. Trecem peste apa de ploaie a problemelor puse în discuție, care vrea să acopere adevăratul motiv al acestei alarme generale (odată ce a venit din incinta primei instituții a statului) și cităm rezultatul ședinței de lucru a consilierului prezidențial cu membrii Prezidiului AȘM: „Participanții la ședință și-au declarat dezacordul total față de atacurile, la care este supusă AȘM în ultima perioadă, prin lansarea unor apeluri publicate în mass-media și semnate în mod fraudulos din numele unor personalități notorii, fără acordul acestora.” Încercăm să nu ne supărăm prea tare pe blestematul de calc „din numele”, în capcanele căruia cad nu numai mulgătoarele Moldovei, dar chiar și miniștrii sau – fie! foștii miniștri de la Educație, și atragem atenția asupra faptului că postarea a fost o încurajare pentru niște acțiuni concrete mai implicate din partea AȘM. Așa că la 3 iunie are loc deja o ședință a Prezidiului AȘM, la care oaspetele de la Președinție iar e prezent. Cel puțin, așa reiese din postarea sa din aceeași zi, în care dumnealui îl onorează pe acad. Mihai Cimpoi cu o splendidă poză în doi. E o poză care pe pagina consilierului prezidențial de pe FB are o deosebită încărcătură simbolică, ea urmând imediat după imaginea hieratică a sfinților Constantin și Elena. Concluzia Prezidiului e fermă cu actele de „calomniere” din presă a AȘM, menite „a defăima comunitatea științifică și imaginea Academiei de Științe, precum și de a destabiliza situația în organizațiile din domeniul cercetării-inovării și instituțiile de învățământ superior.” Acum înțelegem că prezența lui Popovici la Academie a fost de o importanță covârșitoare. Ca un străjer al ordinii și stabilității sociale, el s-a dus acolo cu misiunea de salvare a țării de instigări periculoase la destabilizări generale. Suntem siguri că asta a raportat el șefului său de la Președinție.

De fapt, realitatea e cu mult mai prozaică și ea se conține în ultima frază: „Totodată, Prezidiul Academiei de Științe a Moldovei reconfirmă solidaritatea deplină cu președintele acad. Ion Tighineanu, ales legitim de către Adunarea Generală a AȘM din 9 aprilie 2019 cu o majoritate de voturi impunătoare.” Nu „problemele stringente cu care se confruntă societatea și, inclusiv, mediul academic la etapa actuală” a adunat Prezidiul AȘM în frunte cu consilierul prezidențial Popovici, nu frica de „revoluții” care ar putea ieși de sub control i-a alarmat. Scaunul de președinte al dlui Ion Tighineanu s-a văzut zdruncinat și toți au sărit în apărare. Dl. Tighineanu, se spune, este un savant redutabil în domeniul său. Posibil, așa și este. Nanotehnologia, știința cu care se ocupă, ca și cândva teoria relativității, mai este o încă de o noutate cu multe lucruri neînțelese pentru profani. În privința fotoliului de președinte, a felului cum a fost el ales sunt foarte multe nedumeriri și semne de întrebare.

Până a trece la ele, vom mai încerca să ne dumerim ce îl ține atât de strâns de „problemele” AȘM pe Corneliu Popovici. Mai multă lume din mediul academic e de părerea că președintele Dodon are niște planuri de perspectivă în privința Academiei de Știință, că ar vrea să-și plaseze acolo omul său credincios. Această părere am auzit-o într-un filmuleț de pe FB de la Andrei Țurcanu, semnatar al Declarației de Independență. Opinia aceasta ar părea că are un suport în chiar comportamentul și vorbele consilierului prezidențial. Dl. Popovici a declarat direct că a venit la indicația Președintelui. Iar când Gh. Duca, chemat și el la ședință, a spus răspicat că nu renunță la afirmațiile din presă și le-a imputat „academicilor” prezenți că, de fapt, fără institute activitatea lor e un fel de a căra apă cu ciurul (el a spus-o cu o vorbă mai directă), dl Popovici a sărit imediat cu apostrofări și șantaje. Gh. Duca însă a venit ulterior, fiind ferm pe poziția sa, cu un Apel, unde explicit își exprimă poziția și pe care l-am publicat pe pagina mea de FB. Apropo, apelul ar fi trebuit să fie publicat pe site-ul Academiei, ceea ce nu s-a întâmplat.

Când vorbește așa un consilier prezidențial, înțelegem că ori are dezlegare de la șef, ori interesele ce-l mână sunt prea mari. Cândva Președintele Dodon, supărat de haosul din domeniul academic „reformat” aiurea, a anunțat că va face ordine în Academie. Să fie oare prezența atât de activă a consilierului său la ședințele AȘM un indice că el și-a amintit de promisiunile făcute? Noi ne îndoim și avem în această privință o altă părere. Lucrurile, credem, sunt mai prozaice. Consilierul prezidențial vrea să se facă membru-corespondent al AȘM, iar Tighineanu i-a promis că-l face. Nu e doar o presupunere a noastră. E și afirmația lui Anatol Țaranu. În emisiunea IMPORTANT pomenită mai sus el a menționat acest lucru ca pe o certitudine. Și nu avem niciun motiv să nu-l credem, el fiind omul foarte bine informat. Nu contează că, Corneliu Popovici nu întrunește multe cerințe pentru a deveni membru-corespondent. E o tradiție la AȘM de a se ține strict de buchia regulamentelor, când e vorba să fie promovați oamenii de valoare și de a trece cu nonșalanță peste ele când e vorba de interesul cuiva. Or, aici interesul e cu dublă direcție. Un lobby de neclintit la președinție pentru dl. Tighineanu și o titulatură academică pentru Corneliu Popovici. Ambii, în acest caz, au o mare nevoie unul de altul. Primul pentru a se menține într-un fotoliu care, de altfel, în situația de azi a AȘM fără institute înseamnă doar satisfacerea unei vanități, al doilea…

Cu ambițiile consilierului prezidențial lucrurile sunt mai complicate. Dumnealui și-a făcut studiile la Iași, încercând să scrie și un doctorat, dar a fost doar o risipă de bani din partea statului român. Eșecul din România a vrut să-l compenseze cu un doctorat la Chișinău. Nu a ieșit nimic nici aici. Așa că salvarea pentru dânsul s-a dovedit a fi numai Catedra de filozofie și bioetică de la USMF „Nicolae Testimițeanu”, unde cu chiu cu vai a susținut o teză de doctor. Fără îndoială, pentru un personaj căruia știința i se dă cu atâta efort, un titlu academic este mereu un vis de aur.

Dar să revenim la Președintele Academiei. Pentru el susținerea consilierului prezidențial este necesară ca aerul din mai multe motive. Mai întâi, el a făcut parte din vechea echipă, fiind mulți ani la rând vice-președinte al AȘM. Așa că povara nelegiuirilor conducerii trecute volens-nolens planează și asupra lui. Regăsim confirmarea acestei supoziții într-o Adresare semnată de academicienii Mihai Cimpoi, Leonid Culiuc, Andrei Eșanu, Haralambie Corbu, Vasile Micu, Gh. Șișcanu, Gh. Rusnac, Valeriu Pasat, Boris Găină și de membrii-corespondenți ai Academiei Mariana Șlapac și Demir Dragnev și înregistrată la cancelaria AȘM cu nr.37 din 21.01.2019. Considerăm Adresarea un document foarte serios, problemele AȘM și ale științei fiind aici surprinse exact și obiectiv, fără presiunile, jocurile de culise și amestecul de interese egoiste de mai târziu, când toate au fost cuprinse parcă de a hazul deprimant al teatrului absurdului. (Anexa 1- Adresarea). Probabil aceste semnături l-au făcut pe E. Galaicu-Păun să le confunde și să le unifice cu semnăturile de pe apelul IFR „B.P. Hasdeu”. Cu atât mai mult că semnătura acad. Mihai Cimpoi este în ambele documente, atitudinea sa împotriva unor alegeri fraudate din start printr-un statut contrafăcut și prin nerespectarea altor norme ale democrației regăsindu-se și într-un bilețel, citit de scriitorul Andrei Strâmbeanu, la rugămintea autorului, de la tribuna AȘM, pe care îl reproducem în varianta olografă (Anexa nr.2). Amintim că semnătura academicianului Mihai Cimpoi este și pe apelul cercetătorilor de la IFR „B.P.-Hasdeu” și poate fi văzută în toată splendoarea, în variantă olografă, pe documentul respectiv. (Anexa nr.3). În aceeași declarație din 3 iunie însă citim: „ Prezidiul își exprimă dezacordul privind folosirea abuzivă și fără permisiune a semnăturilor membrilor Academiei de Științe în materialele difuzate de sursele mass-media.”. Tot acolo, adică alături de Corneliu Popovici, și tot atunci, la 3 iunie, M. Cimpoi dă lovitura cu o categorică schimbare a macazului, o declarație în care cu o sfântă mânie academică biciuiește pe cei care „denigrează realitățile existente și se pune la îndoială legitimitatea alegerii acad. Ion Tighineanu în calitate de președinte”.

Să-l lăsăm însă în plata Domnului! Spre deosebire de alți, mulți, academicieni, Mihai Cimpoi cel puțin are o Operă. Și nici implicări în procesele de degradare a Academiei nu i se pot imputa. El n-a făcut parte din conducerea veche a AȘM, precum Boris Găină, semnatarul altei scrisori de „mânie”, adresată lui Emil Galaicu-Păun. Boris Găină a fost ani la rând secretar științific general al AȘM. A văzut de aproape totul și a tăcut mâlc. Cu tăcere și ascultare s-a făcut și academician. Scurta răbufnire de dreptate și adevăr înainte de alegerea lui Ion Tighineanu a fost ușor stinsă prin oferta postului de vice-președinte al AȘM. Acum dânsul tună și fulgeră împotriva „apelului” (așa încearcă dumnealui să bagatelizeze o luare demnă de atitudine la dezastrul din AȘM și din știință, la care, prin tăcerea sa lașă a pus și el umărul) cercetătorilor IFR „B.P.-Hasdeu”. Nu am fi atras atenția asupra acestei intervenții, la fel ca și celelalte, postate pe site-ul AȘM, dacă dl. Găină nu ar fi procedat mișelește, insinuând că apelul recent, dar și declarația din 15.01.20 a cercetătorilor Institutului de Filologie Română ar fi niște manevre demagogice de sustragere a atenție publice. „Cu părere de rău, avem posibilitatea de a ne convinge o dată în plus că atunci când societatea se confruntă cu dificultăți, de fiecare dată atenția acesteia este direcționată conștient și în mod artificial asupra problemelor de limbă, cultură și cercetare. Mai nou, în ultimul timp, a devenit un trend pentru unele persoane de a se da cu părerea asupra reformei Academiei de Științe a Moldovei în tentativa acestora de a destabiliza situația în mediul academic.” Mai întâi, i-am aminti dlui Găină rezonanța enormă, în societatea noastră, dar și în România, pe care a avut-o apelul IFR „B.P.-Hasdeu” privind limba română. De altfel, AȘM a refuzat publicarea lui pe site-ul ei, oferind însă cu generozitate spațiu unor intervenții laudative a unor persoane din afara AȘM la adresa dlui Tighineanu. Apoi, ne întrebăm cu nedumerire, mai poate fi destabilizat ceea ce demult este mort, ceea ce demult este doar o funcție onorifică fără onoare, o instituție care consumă anual peste 21 de mil lei fără să întoarcă societății ceva, barem o promisiune?
Și, la sfârșit, o întrebare firească. Într-o scrisoare cu o gramatică chinuită rău, publicată în „Făclia” și reprodusă pe site-ul AȘM, același acad. Boris Găină și alți câțiva bugetofagi din actuala conducere a AȘM scriu: „comunitatea științifică, aflată, ca și întreaga societate, în iureșul unor reforme neîncetate, își vede totuși rostul în misiunea de edificare și nu de dărâmare”. Ce edifică, domnilor, Academia de științe a Moldovei? Ce mai poate ea face, fără institute, cu statele umflate de funcționari fără nici o responsabilitate concretă, altceva decât să salveze aparența, folosind expresia materialului din „Făclia” luată din gazetele primelor cincinale sovietice, „iureșului” unei „activități” fără obiect, fără țintă și fără vreun rost pentru societate? Și, încheind, ne întrebăm: cu această conducere a AȘM care atât de zelos își apără „onoarea și demnitatea” de a rumega în pace, azi și de-a pururi, mai este vreo șansă de reformare?

Dacă acum acest subiect este discutat atât de aprig de toată comunitatea științifică, oamenii din diferite categorii semnează Apelul către forurile decizionale ale statului, care în sfârșit reprezintă o IDEE NAȚIONALĂ, atunci la toamna vor fi reacții mai puternice și mai dure.

Margarita Raducan

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *