Mărturia unui prizonier ucrainean eliberat din captivitatea rușilor: „Torționarii noștri foloseau jucăriile favorite ale rușilor, bâte și bastoane cu șocuri electrice pentru vaci”

„Torționarii noștri foloseau jucăriile favorite ale rușilor: bâte și bastoane cu șocuri electrice pentru vaci”, scrie, azi, The Times, care a discutat cu un prizonier ucrainean recent eliberat din captivitatea rusă. Locotenentul major Serghei Straciuk povestește că, ore înainte de a fi eliberați, în timpul zborului spre punctul unde au fost transferați Kievului, prizonierii – legați și cu ochii acoperiți – au fost bătuți cu bâte, cu patul armei și cu bastoanele cu șocuri electrice, transmite Defapt.ro.

Straciuk este acum într-un centru de recuperare psihică, lângă Poltava.

Torționarii noștri foloseau jucăriile favorite ale rușilor

„La ora 6 dimineața în fiecare zi, un clopot suna pe coridoarele închisorii Bryansk. Era semnalul pentru soldații ucraineni capturați să coboare din paturi și să cânte imnul național rus. Gardienii se uitau la ei prin ferestruica de la ușa celulei și băteau pe oricine nu se conforma.

Bătăile aveau loc tot timpul. Erau bătuți prizonierii care vorbeau și, deoarece rusă era obligatorie, bătăi suplimentare pentru cei care erau auziți vorbind în ucraineană. Erau bătăi pentru prizonierii care au îndrăznit să se întindă pe pat înainte de ora 22 și, în unele zile, în funcție de capriciul gardienilor, bătăi pentru cei care au îndrăznit să stea, prizonierii fiind adesea nevoiți să petreacă perioade de 16 ore mergând în cerc timp 16 ore”, scrie The Times.

Locotenentul Straciuk spune că perioada petrecută în captivitate a fost mult mai traumatizantă decât bătălia pentru Mariupol.

„Discuțiile era interzise. Nu era nimic de făcut, nimic de citit, nimic de scris. Nu puteai să te întinzi și uneori nu aveai voie să stai. Dacă intra un gardian, trebuia cu toții să ne înclinăm din talie, cu mâinile strânse la spate. Unii bărbați au cedat și plângeau toată ziua (…) Am crezut că voi supraviețui și că într-o zi voi fi liber, dar pe măsură ce fiecare zi trecea speranțele mele au început să se estompeze”, a povestit el, pentru The Times.

Lumina din celulă era aprinsă în permanență.

Publicația britanică relatează și efortul soției sale de a-l regăsi, după ce a fost dat dispărut în misiune, la Mariupol. Ea studia fotografiile postate pe Telegram de soldații ruși și, după patru săptămâni de căutări, a descoperit o înregistrare în care era interogat în legătură cu prezența militarilor străini în unitatea sa.