Lupta pentru combaterea propagandei, indiferent de către cine este aceasta generată, nu este numai o preocupare occidentală, ci și o provocare pentru statele aflate în fostul spațiu sovietic, iar cazul Belarusului este unul elocvent în acest sens.
Astfel, orice presupusă încercare a Minskului de a duce o politică externă nefavorabilă Moscovei, cu precădere în relația cu Ucraina și Uniunea Europeană, devine țintă a mașinii de propagandă rusești ce funcționează în mass-media din Belarus.
Unul din cele mai recente exemple a avut loc la 28 noiembrie 2017, când emisiunea politică „Mesto Vstrechi”, prezentată pe canalele de limbă rusă din Belarus, a criticat în termeni duri decizia Minskului privind poziția sa față de Parteneriatul Estic al Uniunii Europene. Analiștii prezenți în platou au catalogat Belarusul drept „o prostituată geopolitică” sau o „a doua Ucraină”, făcând trimitere la o posibilă repetare a scenariului ucrainean în cazul în care Belarusul ar putea să se apropie de Uniunea Europeană, depășind „linia roșie” ce contravine intereselor Moscovei.
Aceste tipuri de acțiuni sunt specifice războiului hibrid, afectând posibilele interese naționale ale Belarusului, nu neapărat prin prisma mesajului transmis, întrucât orice subiect poate fi dezbătut exhaustiv, ci prin faptul că mesajul este unic și propagandistic, neexistând canale media care să prezinte o viziune mai realistă, bazată pe gândire critică.
Toate acestea fac ca monopolul rus asuprea mass-mediei din Belarus să reprezinte o amenințare la adresa securității naționale a acestei țări, oferind Moscovei posibilitatea de a realiza acțiuni specifice războiului psihologic sau informațional în rândul populației din țara vecină.
Această vulnerabilitate a Belarusului a putut fi identificată încă din 2010, la alegerile prezidențiale, când presa controlată de Moscova, care deține monopolul media în Belarus, a dus o campanie negativă împotriva lui Aleksandr Lukașenko, obligându-l să realizeze un pact politic cu Rusia pentru a-și păstra funcția de președinte. Astfel, acesta a cedat inevitabil anumite interese strategice pe care țara sa nu le-a mai putut fructifica mai apoi în relația cu Occidentul.
Este evident că monopolul rus asupra presei a devenit deja o problemă de securitate națională pentru Belarus, motiv pentru care Minskul încearcă să găsească noi soluții pentru diversificarea pieței media, inclusiv prin deschiderea către unele trusturi private din state precum Ucraina sau Polonia.
Cu toate acestea, în prezent, Belarusul este un stat captiv al intereselor rusești, fiind prins într-un război căruia nu îi poate face față cel puțin pe termen scurt și mediu, iar o eventuală accentuare a embargoului impus Rusiei de către Uniunea Europeană ar putea conduce la slăbirea economiei ruse și apariția unor tensiuni pe axa Moscova – Minsk, ceea ce va accentua și mai puternic propaganda rusă ca și fenomen de destabilizare a Belarusului.
Pe acest fond, celelalte state din regiune, printre care și Republica Moldova, ar trebui să gândească strategii de combatere a acestor tipuri de agresiune, pentru a evita „captivarea opiniei populației” și manipularea acesteia în dauna intereselor de stat. În sens contrar, „ucrainizarea” ar putea deveni o amenințare nu numai pentru Belarus, ci și pentru alte țări din regiune.
