Istoria ne spune că mierea de albine a fost primul îndulcitor pe care l-a folosit omul pentru hrană, dar şi pentru producerea unor băuturi alcoolice rafinate.
De la egiptenii antici şi babilonieni au rămas primele mărturii care descriu modul de recoltare şi de folosire al mierii, ca aliment, medicament şi element nelipsit în cadrul unor ritualuri.
După provenienţă, mierea este florală, obţinută din prelucrarea nectarului şi polenul florilor melifere, şi extraflorală, cum e mierea de mană obţinută din alte părţi ale plantei.
Cred că numai din lipsă de informaţie multe persoane îşi imaginează că mierea monofloră, din salcâm, tei, izmă, floarea-soarelui, ar fi cea mai bună. Mierea monofloră este adunata din nectarul unei singure flori, având în compoziţia sa principiile active ale unei singure plante.
Mierea poliflora este produsul multor plante de pe câmp şi are în compoziţia sa diverse minerale, vitamine şi principii active pe care plantele le transmit, prin albine, mierii şi, prin miere, omului.
Cu siguranţă că apicultorii care vând miere ştiu ca mierea polifloră este mult mai bogată în nutrienţii necesari omului, dar mizează pe lipsa de informare a clientului şi vând mierea monofloră mai scump, deşi preţul nu se justifică în compoziţie.
Un alt lucru pe care mulţi consumatori, fideli sau ocazionali, nu-l ştiu e că mierea polifloră se cristalizează tocmai pentru că este naturală, şi nu pentru că i s-ar fi adăugat zahăr în compoziţie. Trebuie să se ştie că zahărul adăugat artificial nu se mai cristalizează.
Mierea polifloră este un aliment complet, poate cel mai complet aliment natural din câte există. Este compusă din zaharuri simple, fructoză, glucoză, vitamine din complexul B, vitamina C, enzime şi minerale.
Mierea polifloră stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte digestia, ajută funcţiile ficatului şi creşte procentul de hemoglobină în sânge. Una-două linguriţe de miere luate dimineaţa, pe nemâncate, cu un pahar de apă la temperatura camerei, uşurează digestia.
În bolile ficatului, medicina populară recomandă un sirop din miere de albine şi lămâi. Se spală bine câteva lămâi, eventual cu o periuţă de dinţi nouă, se usucă într-un prosop de bucătărie şi se taie în cuburi mici, cu tot cu coajă. Se pun cuburile într-un borcan, fără să se îndese, şi se adaugă miere de albine care să acopere lămâia în întregime.
Din siropul care rezultă, după câteva ore sau o zi, depinde de căldura din încăpere, se ia câte o lingură de trei ori pe zi înainte cu o jumătate de oră de mesele principale.
Tot pentru bolile de ficat se face un amestec din miere şi grapefruit. Seara, se curăţă un grapefruit, se taie cuburi şi se pune într-un castron. Dacă este cristalizată, se adaugă o lingură de miere, dacă nu – două linguri, se amestecă bine, se acoperă vasul şi se lasă până dimineaţă.
Acest amestec poate fi şi un mic dejun delicios, puternic vitaminizat pentru oricine doreşte să-şi refacă stocul de minerale şi vitamine. Copiii ar adora să mănânce dimineaţa aşa un mic dejun – dulce, parfumat şi energizant.
Trebuie să se ştie că mierea de albine, ca medicament, nu are proprietăţi miraculoase, dar consumul constant ca aliment de sine stătător ori îndulcitor pentru cafea, ceai, sucuri preparate în casă are beneficii incontestabile asupra întregului organism.
Timpul
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
