Dirijat de pasiunea de a crea, Mihai nu-și imaginează existența fără inspirația ce-l vizitează cel mai des… în troleibuz. „Ar fi o mare pacoste!”, exclamă acesta, iar eu mă gândesc că pe tânărul designer nu-l paște acest pericol.

A proiectat mașina anului 2030

Prin 2006, Mihai își trăia anii de studenție de la Facultatea de Design Industrial a Universității Tehnice. „Împreună cu ceilalți colegi, eram pasionați de designul auto. Îmi amintesc că, înainte de participarea la un concurs, am instalat și o inscripție pe ușa camerei de cămin – Birou de proiectare Peugeot”, rememorează zâmbind Mihai, devenit astăzi lector la aceeași facultate. Trei ani consecutiv, proiectul tânărului designer a izbutit să ajungă printre primii 50 din cele peste 2000 de proiecte prezentate la Concursul Mondial de Design Auto. „Acolo am proiectat mașina anului 2030, un automobil mic, foarte ușor vizual, creat aproape integral din sticlă și destinat orașelor turistice”, povestește Mihai.

Banca îndrăgostiților, străjer al amintirilor

Doar peste un an, Mihai Stamati devine bursierul Institutului Cultural Român cu un proiect apărut în urma unei povești neîmplinite de iubire. „Banca îndrăgostiților sau Le gardien des souvenirs, cum am numit-o eu, a luat naștere în urma unei emoții neîmpărtășite până la capăt”, mărturisește tânărul. Laureatul a avut ocazia de a petrece o lună la Paris pentru a integra fotografic banca în arhitectura Parisului. Scaunul lung, deosebit de romantic și rafinat, a fost creat din intercalarea unei inimi cu simbolul infinitului și completat cu un set de corzi, asemeni unui fascicul de raze.

„Deoarece a fost lansat la început de primăvară, l-am vopsit în alb și roșu”, își motivează alegerea Mihai. E mărțișorul artistului adus iubirii. „Cei care doresc să lase un semn drept amintire pot lega o panglică de una dintre corzi, iar scaunul le va păstra în memorie imaginea”, explică acesta. La Paris, Mihai și-a încheiat șederea printr-o expoziție de fotografie cu imagini inedite din capitala franceză și cea moldavă. Imaginea Băncii celor îndrăgostiți a devenit capul afișului. „Am cunoscut mulți oameni frumoși, mulți din diaspora de români și basarabeni. Fiind în prag de 1 decembrie, am sărbătorit acolo Ziua Unirii”, povestește Mihai, care s-a simțit acasă și pe celălalt capăt de continent european.

Întors la Chișinău, inițiativa vine din partea tatălui care-i propune lui Mihai să construiască scaunul cu investiții proprii. „Era o iarnă geroasă. În atelierul de acasă, din Nisporeni, era frig, iar noi ne încălzeam de la îndoitul fierului”, își amintește tânărul. „După ce am închegat carcasa, l-am acoperit cu ghips și vopsea de automobil. Banca a prins viață!”, mărturisește Mihai. Astăzi, banca e în proces de multiplicare și urmează a fi instalată cu sprijinul Universității Tehnice în Parcul Dendrologic al sectorului Râșcani din capitală. „Mi-aș dori să le văd montate în primăvara anului viitor, însă producerea acestora necesită timp și resurse. Fiind designer, poți să creezi gratuit, nu și să produci fără costuri”, conchide autorul.

Greier cu piciorușe în note muzicale

Întrebat unde găsește inspirație, Mihai numește trei surse: emoțiile puternice, simbolurile transmițătoare de mesaj și soluțiile din natură. „Cele din urmă poartă denumirea de bionică”, explică Mihai. „Asta înseamnă că o vietate, o plantă poate fi punctul de pornire al unei idei. Jucăriile de lemn așa au apărut!”, afirmă designerul. Pentru a acorda lucrărilor sale un rost spiritual, tânărul s-a gândit să interpreteze o operă literară în design. Cu acest scop, a ales fabula lui Donici „Greierul și furnica” și a transformat protagoniștii în jucării. „Am ales lemnul, pentru că e un material ecologic, natural și puțin accesibil. Marii producători de jucării de lemn pentru copii stabilesc un preț foarte mare, iar părinții sunt nevoiți să se limiteze la jucării din plastic”, își justifică opțiunea tânărul. Designerul Stamati a stilizat fiecare jucărie conform personalității acesteia. „Greierul e muzician, deci i-am șlefuit antenele și piciorușele în note muzicale. Iar furnica, pentru că e muncitoare, are rotițe în loc de lăbuțe. Nu în zadar există expresia „a fi pe roate”! Fiind puse în mișcare, cele două insecte produc o melodie ritmată”, spune tânărul, plimbându-și creațiile în(cântătoare) pe suprafața unei mese.

Căluțul Bălan, numit Catalan, a fost creat din dorința de a-l face cadou unui băiețel, căruia Mihai i-a devenit naș. „Pe băiețel îl cheamă Ștefan Starșii, în traducere Ștefan cel Mare. M-am gândit că, purtând acest nume, va avea cu siguranță nevoie de un cal. I-am proiectat eu unul din lemn”, povestește nașul Mihai. După calul bălan, a urmat și tricicleta. Jucăriile, mici și mari, au fost înalt apreciate la Chișinău și București, în cadrul expozițiilor de design.

Pasiuni ce guvernează creația

Urmărindu-i creația, tinzi să crezi că imaginația lui Mihai Stamati nu are limite, iar pasiunile sale nu au număr. În timpul liber, bate toba africană, primită cadou de la prieteni. „Am această nevoie de a crea un ritm și până să primesc această tobă numită „djembe”, băteam în mese sau în cratițe. Astăzi, când nu sunt vecinii acasă, bat toba!”, glumește Mihai și-și continuă melodia cadențată, venită de undeva departe. Îi place fotografia de stradă, cea instantanee, în care descoperi momentele neregizate, prinse de blițul său neastâmpărat. „Lucruri care se întâmplă acum și niciodată altădată”, așa le numește Mihai. Interesul pentru fotografie s-a trezit în copilărie, atunci când a desfăcut manual aparatul tatei. „Am luminat pelicula și duse au fost pozele!”, râde Mihai de copilul din el, cuprins de curiozitate. Dorința de a construi, a proiecta tot în satul său natal, Ciutești, din Nisporeni a apărut. „Aveam o groază de jucării și totuși preferam să desenez desfășurata unei mașinuțe pe hârtie, o decupam, o lipeam, pentru a o putea vopsi așa cum îmi era voia”, își amintește designerul de primele sale proiecte din grădina copilăriei.

Numele de Mikele, cum îl numește mama drăgăstos, „probabil după vreun actor italian”, a stat la baza pseudonimului pe care și l-a inventat Mihai Stamati. „Am adăugat încă două litere din numele de familie: Mikelesta. Visez ca, într-o zi, acest nume să-l poarte nu doar jucăriile de lemn pe care le creez, ci un întreg atelier de creație”, conchide Mihai.

Victoria Colesnic, stagiară