Chiar dacă ne-am fi așteptat ca tendințele separatiste să se amplifice în nord, respectiv în regiunile cu minorități rusești și ucrainene, situația geopolitică i-a determinat pe cei de la Kremlin să apese butonul roșu pe care scrie Sud, în loc de Nord. Pe scurt, prioritatea esticilor este, în aceste momente, pregătirea terenului pentru mărșăluirea către regiunea Odesa, ocuparea căreia ar fi mult mai accesibilă decât ocuparea regiunii Cernăuților.
Flirtul Moscovei cu Taraclia, pe care o iau mai mereu la pachet cu Găgăuzia, are origini mai vechi, bazându-se în mare parte pe anexarea de la 1812 și rusificarea care a urmat. Periodic, însă, solii moscoviți au tot zgândărit sentimentele localnicilor dezinformați și ale conducerii proeuropene de la Chișinău. De exemplu, în 2014, ambasadorul rus Muhametșin a declarat că Găgăuzia și Taraclia merită mai multă atenție, în aceste două regiuni existând „modele pozitive, demne de urmat”. La ce fel de atenție și modele s-a referit oficialul cred că este evident, afirmația fiind urmată imediat de oda președintelui raionului Taraclia, care a amintit de populația preponderent rusofonă. Dar nu și rusă, ceea ce ar trebui să conteze mai mult.
Subsumându-se acestor intenții muscălești tipice, ai noștri (care sunt, de fapt, ai lor) au decis să pună pe masă proiectul de lege al comuniștilor privind atribuirea statutului de „raion național-cultural” oricăror unități teritorial-administrative cu „o importanță deosebită în domeniul economiei naționale, precum și pentru istoria sau cultura statului”. Aceste două referiri conțin cam întregul proiect de lege. Nici urmă de Taraclia sau de alte exemple, de minorități etnice, sau de autonomie culturală. Abia în Nota informativă aferentă proiectului regăsim referirile la raionul Taraclia, la calitatea acestuia de „centru al tuturor bulgarilor” și la „necesitatea păstrării identității bulgare”.
Este evident, așadar, că autorii proiectului nu și-au prea dat osteneala să argumenteze o idee a cărei punere în practică era oricum aranjată a priori. Ceea ce încearcă, însă, autorii comuniști, este să camufleze intenția de stimulare a focarelor separatiste sau doar antieuropene, prin exploatarea perversă a unor presupuse aspirații ale celor cca 25.000 de etnici bulgari taraclieni.
Să nu uităm că, pe fundalul antipatiei accentuate a populației față de actuala coaliție (formal) minoritară, stângiștii proruși, de la socialiști până la comuniști și usatiști, vor sta semeț pe creasta valului la localele din 14 iunie. Iar având o asemenea lege în spate, pe lângă proaspeții președinți de raioane și primari, vor putea dinamita dintr-o lovitură securitatea întregii republici. Iar noi îi vom privi și nu vom putea face nimic, pentru că am fost păcăliți acum de pretextul „valorilor europene” înțelese invers (argumentul PD), al drepturilor etnice (argumentul PSRM) și de cel al necesității atomizării culturilor de pe teritoriul RM (argumentul PCRM). Aceasta este, de fapt, miza scoaterii de la naftalină a acestui act jenant pentru un stat cu o guvernare proeuropeană: jocul de glezne dirijat de estici pentru locale.
Abordarea perversă a celor trei formațiuni (din fericire, PLDM și PL au făcut, în sfârșit, front comun și nu au votat această absurditate) speculează necunoașterea, frica și izolarea unei minorități care se automarginalizează prin plasarea sa în afara statului-națiune european Bulgaria și a statului lor de cetățenie cu aspirații europene, adică RM. Din păcate, pentru ei înșiși, dar și pentru noi, concetățenii lor, cele peste 20 de mii de etnici bulgari nu se pot ridica deasupra nivelului de victime ale manipulării seculare a ruso-sovieticilor. Iar ignoranța guvernărilor noastre nu va duce nicăieri, cu atât mai mult spre Uniunea Europeană.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
