Autorul își exprimă satisfacția pentru alegerea făcută de moldoveni, aceea de a se apropia de Occident, și se adresează autorităților americane pentru a ajuta Republica Moldova să facă față amenințării ruse. Sunt menționate tacticile de soft power ale Moscovei, pe care aceasta le aplică necontenit – în primul rând influența presei ruse, mesajele propagandistice antioccidentale pe care aceasta le transmite și pe teritoriul nostru – dar și exercițiile militare care au inclus trecerea Nistrului.
În text, acestea sunt puse în mod explicit pe seama Rusiei, și este recunoscut faptul că regiunea din stânga Nistrului este controlată de Kremlin. Propaganda rusă din spațiul mass-media al Republicii Moldova face eforturi să denigreze guvernul proeuropean și să influențeze alegerile în beneficiul aliaților politici ai Rusiei, mai afirmă în articol prim-ministrul Filip.
Puși în fața acestor realități, guvernanții reprezentați de Pavel Filip solicită, prin intermediul acestuia, ca partenerii externi să respingă propaganda care amenință să destabilizeze Republica Moldova. Între primul paragraf și penultimul, în care se face această cerere, Filip își trece în revistă realizările, angajamentele și intențiile de viitor. Aflăm că sistemul bancar s-a confruntat cu dispariția unei optimi din produsul intern brut, însă guvernul depune toate eforturile pentru a normaliza situația financiară și economică, pentru a recupera banii dispăruți și a-i aduce pe cei care se fac responsabili în fața justiției.
Autoritățile implementează un plan ambițios de reforme, lupta cu corupția a devenit prioritară și este dusă la un nivel superior prin asigurarea independenței justiției și a instituțiilor de aplicare a legii, înăsprirea pedepselor din codul penal. Reluarea negocierilor cu FMI este menționată ca o mare victorie a guvernului, care va evita în viitor dezastre de genul furtului miliardului, fondul dându-și acordul pentru un împrumut de 179 de milioane de euro în următorii 3 ani. „Împreună, aceste acțiuni transmit un mesaj oamenilor noștri și comunității internaționale: fără „afaceri ca de obicei”. Fără corupție! Moldova și-a luat angajamentul să devină o democrație de piață liberă stabilă, prosperă, și în care se respectă legile.” , afirmă prim-ministrul.
La prima vedere, s-ar putea spune că nu Pavel Filip este autorul rândurilor. Prea sunt tranșante, mai ales față de Rusia. Însă fragmentul pe care l-am redat mai devreme ne aduce cu picioarele pe pământ. Asemenea promisiuni am mai auzit de multe ori în ultimii 25 de ani. Și am ajuns să înțelegem un fapt trist: de fiecare dată când ele răsună într-o formă sau alta, e semn că se mai pregătește o șterpelire a banilor publici. Nici aceste declarații nu fac excepție.
Poate că autorul lor mizează pe faptul că va reuși să-i convingă pe unii dintre decidenții și observatorii din Occident de bunele sale intenții, altfel nu avea niciun rost să scrie asta. Ca declarație de uz intern, acest mesaj nu mai are nicio eficiență în a prosti cetățenii – a fost răsfolosit până acum și-i deranjează la ureche chiar și pe cei mai grei de cap dintre concetățeni.
Ipocrizia declarațiilor de dragoste ale lui Pavel Filip pentru Occident nu are margini, la fel ca spiritul duplicitar al guvernanților din PDM, care nu demult au „relansat”, cu surle și trâmbițe, „relațiile de parteneriat strategic” cu Rusia. Pe de o parte, te consideri partener strategic cu țara care te ocupă militar și-ți obstrucționează sistematic alegerea liberă să te integrezi în spațiul euroatlantic, iar pe de altă parte fugi cu jalba-n proțap tocmai la cei pe care „partenerul strategic” îi consideră cei mai mari dușmani ai săi, la americani.
Asta nu e nici măcar politica mielului blând care suge de la două oi, doctrina de politică externă inventată de președintele ucrainean Leonid Kravciuk și preluată cu spor de neocomuniștii agrarieni moldoveni în frunte cu Sangheli, Moțpan și Lucinschi. Asta se numește cu un cuvânt urât, însă necesar: curvăsărie. Iar curvia guvernanților moldoveni este binecunoscută în Vest. N-are cum să nu-i lase reci pe toți analiștii relevanți de la Washington acest cântec de sirenă, acest sindrom al drobului de sare. Căci ei își vor pune următoarea întrebare legitimă: „De ce se plânge prim-ministrul moldovean de propagandă rusească în condițiile în care are 80% din spațiul mass-media acoperit de posturi rusești sau locale în limba rusă care fac politica Rusiei, dar mai are și capabilitatea să schimbe această situație interzicând emisia anumitor surse mass-media din Rusia în Republica Moldova?”
Dacă tu ești prim-ministru, te deranjează că rușii controlează mințile cetățenilor pe care tu îi guvernezi și-ți amenință puterea, te plângi americanilor și le ceri ajutorul, dar nu te-ai dus încă la CCA să colaborezi cu cei de acolo pentru excluderea rapidă a canalelor rusești de propagandă și înlocuirea lor la fel de rapidă cu unele occidentale/românești, de limbă română, locale sau din România, atunci ori ești idiot, ori nu tu iei deciziile. Ori, probabil, și una, și alta.
În plus, unicul motiv pentru care prim-ministrul Filip a devenit atât de curajos este apropierea prezidențialelor (menționate expres în articolul-scrisoare) și necesitatea păstrării actualei guvernări. „Mâna Moscovei” e invocată cu fariseism și fără intenția reală de ieșire din situația în care Rusia își mai poate instaura controlul deplin la Chișinău, doar în ideea mobilizării unei susțineri din Occident, din SUA în special, pe care guvernarea s-o poată folosi pentru a se menține și după 30 octombrie.
Altfel, să citești promisiuni de independență a justiției și luptă cu corupția de la Pavel Filip, păpușa gonflabilă a venalului și coruptului până în măduva oaselor stăpân al statului scăpătat Republica Moldova, Vladimir Plahotniuc, este o dovadă de profundă lipsă de respect pentru orice locuitor al teritoriului dintre Prut și Nistru. Este, de fapt, proba supremă că, pentru acești oameni, locuitorii, cetățenii statului căruia ei îi apără statalitatea de pericolul unionist, alegătorii care-i votează periodic, nici nu există și nu contează nici cât negrul de sub unghie.
Dar, oare, ce-ar spune corespondentul TASS la București, jurnalistul KGB-ist, politicianul „pragmatic” și șeful lui Pavel Filip pe linie de partid, președintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov despre prezentarea Rusiei în acest capitol? Dar absolventul de universitate la Moscova, președintele PDM, și un alt șef pe linie de partid al lui Filip, Marian Lupu? Le place, sunt de acord? Sau le-a zis p(l)ahanul să tacă și să înghită? Până când înțeleg rușii că trebuie să dea mai mult, după care aceste articole și mesaje de cochetare cu Vestul vor dispărea.
Ar fi fost frumos, totuși, să fie mintea lui Filip cea de pe urmă. Dar mai avem de așteptat până atunci. Dacă o fi să fie vreodată, lucru de care mă cam îndoiesc.
