Centrul Chişinăului a avut parte de o manifestaţie extraordinară, una fără pic de xenofobie şi cu mult respect faţă de soldaţii care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial. Această feerie a democraţiei şi antifascismului s-a petrecut sub câteva sloganuri cât se poate de pacifiste. Unul din ele suna cam aşa: Moarte canibalilor români! Frumos mesaj, nu? Un mesaj cu adevărat tolerant la adresa unei ţări europene. Toată adunarea asta xenofobă ar părea că e smulsă dintr-un tablou socialisto-nazist al Germaniei anilor 1930. Însă nu e vorba de Germania fascistă a secolului trecut, e vorba de Moldova democratică şi independentă a secolului XXI, ţară în care etnicii români sunt ameninţaţi cu moartea chiar în centrul capitalei.
În presa de la Chişinău s-a lansat o isterie pe măsură cu ocazia acestor evenimente, atât din partea proromânilor, cât şi din partea proruşilor. Cine se face vinovat de această umilinţă până la urmă? Primarul Dorin Chirtoacă? Ruşii? Sau poate Vladimir Putin? Nu cred că ar trebui să-i blamăm pe nici unul din ei. Aceştia îşi văd de interesul personal. Primarul nu vrea să fie considerat fascist de o parte bună din electorat şi se vede că preferă să fie considerat canibal. Iar ruşii nu au cum să nu sărbătorească moartea milioanelor de soldaţi sovietici. Pentru că din toate popoarele sovietice antrenate în război nu ruşii aveau rolul cărnii de puşcă. Rolul de carne revenea fraţilor mai mici, moldovenilor, ucrainenilor, bieloruşilor ş.a.m.d. Fraţii mai mici nu prea aveau de ales şi nu puteau să dea înapoi, pentru că erau seceraţi de gloanţele batalioanelor de pedeapsă. Fraţii mai mici preferau să moară eroic de gloanţele inamicului, sau, în cel mai bun caz, să fie luaţi ostatici. Nu ştiau, sărmanii, că mai toţi ostaticii sovietici scăpaţi din închisorile fasciste aveau să fie omorâţi tot de camarazii lor. Care, chipurile, pentru dezertare, care pentru dezacordul cu ideologia sovietică, care pur şi simplu aşa, pentru statistică.
Reiese că nu Putin, nu Rogozin, nu Liga Tineretului Rus şi nu comuniştii adună miile de simpatizanţi ai „eliberării”. Îi adună prostia şi ignoranţa. Şi nu m-a mirat deloc să văd zilele trecute o doamnă cu panglica Sfântului Gheorghe pe poşetă, care s-a oprit pios în faţa unei biserici şi şi-a făcut cruce. De Paşti, moldoveanul e creştin, de 9 Mai e comunist, de Blajini este iarăşi creştin. Cu o mână îţi faci cruce şi cu alta sărbătoreşti cel mai anticreştin regim din istoria omenirii.
Pe acest fundal, puţinii veterani care au mai rămas în Moldova duc o viaţă mizeră şi reuşesc cumva să nu moară de foame pe tot parcursul anului. În schimb, de 9 Mai pot asculta şlagărele patriotice interpretate de Cobzon şi Leşcenko. Onorariul pentru o simplă prestaţie a unui Leşcenko ar ajunge pentru o pensie decentă anuală tuturor veteranilor. Însă, pensiile decente nu vor întări spiritul bolşevic în moldoveni aşa cum o face Leşcenko. Şi mai frumos e că este acompaniat şi de vedetuţele noastre. Toţi cu ambiţii proeuropene şi „Katiuşa” pe limbă. Să înţeleg că Serj Kuzencoff, Ana Barbu, Natalia Gordienco, Adrian Ursu şi restul steluţelor moldave sunt de acord cu mesajul „moarte canibalilor români!”. Sau cu îndemnul „Na Buharest!?” Ai impresia că pentru 300 de euro, aceştia ar cânta şi la un concert dat în cinstea lui Osama bin Laden.
Îi îndemn pe toţi interpreţii moldoveni care au participat la această manifestaţie să nu mai cânte româneşte. Nu cred că au dreptul moral s-o mai facă, să treacă la rusă. Spuneam cândva că un popor poate fi caracterizat după vedetele sale. De ce ne mai mirăm atunci că suntem o pseudonaţiune de moldoveni loviţi de sindromul eliberării şi românofobia cronică?
Epilog
Ministerul de Externe şi Primăria Chişinăului ar trebui să-şi ceară scuze de la statul român şi de la întreaga Europa. Pentru că a permis manifestarea unui eveniment fascist chiar în centrul acestui stat chipurile proeuropean, chiar de Ziua Europei. Felicitări Moldova. Ai câştigat o victorie decisivă asupra bunului simţ şi a propriei demnităţi. Cu un astfel de spirit, îţi meriţi politicienii corupţi şi poliţiştii criminali; drumurile stricate şi şcolile surpate; satele fără braţe de muncă şi copiii fără părinţi. Pentru că de vreo cinci decenii încoace ai băgat capul în nisipul ignoranţei, şi se pare că nu ai de gând să-l scoţi niciodată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
