Parcă o văd pe o moderatoare (pe atunci era la PUBLIKA TV) care se enerva când vreun invitat făcea recurs la istorie: lăsați trecutul, nu vă mai cramponați atâta de istorie, să întoarcem pagina, să ne uităm spre viitor.
O gravă iluzie: cum să te uiți spre viitor, când nu te-ai lămurit cu trecutul tău?
Un popor fără memorie istorică nu are viitor, iar recursul la istorie înseamnă recursul la memorie.
Naționalul de la Chișinău, montând „Copiii foametei. Mărturii” (după romanul omonim al regretatului Alexei Vakulovski) face un asemenea recurs la memorie. Valoarea mesajului etico-moral al spectacolului constă în primul rând în faptul că recursul nu aparține unui regizor care a fost martorul foametei din 1946- `47 și care ar avea vreun „interes”, ci unui regizor tânăr, care a aflat din istorie despre foametea organizată de sovietici în acești ani.
Numele regizoarei e Luminița Țâcu.
Gestul Luminiței Țâcu e unul de multe carate. Ca și jocul actorilor.
Fiecare mărturie e zguduitoare. Există scene și replici demne de tragediile anticilor. Tragedii trăite de copii. Iată una dintre ele: un copil dă întâmplător, pe o ulicioară, de muzicanții satului, morți, cu instrumentele în mâini. Cei care până mai ieri cântau la nunți și înveseleau satul acum stau cu toții, grămadă, morți, din cauza foamei. La un moment dat, se aude un trombon. Speriat, copilul crede că un muzicant e viu. Apoi se dumirește – vântul a suflat în trombonul mortului…
Din cauza gerului cumplit, morții nici nu mai puteau fi îngropați cum trebuie, prin sate puteai vedea câini care rodeau ba o mână, ba un picior de om.
În acest timp, grâul luat cu forța de la țărani, putrezea și fumega prin gări…
Criminalii nu au fost pedepsiți. Urmașii lor azi ne vorbesc despre patriotism moldovenesc și ne îndeamnă să sărbătorim ziua de 9 mai, „ziua victoriei”. Noi, urmașii celor morți de foame în 1946-47, nu ne vom găsi liniștea până nu vom îngropa morții, cinstindu-le memoria, și până nu vom spune tot adevărul despre criminalii care au organizat acest genocid.
Până nu vom face aceste lucruri, nu avem nicio garanția că în Moldova moartea nu va cânta din nou la trombon.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
