La un moment anume, Creangă s-a dat în politică, cu liberalii, e adevărat, nu pe mult timp. Odată, la o adunare de partid, după ce s-a discutat ce s-a discutat şi s-a ajuns la votare, a fost întrebat: Domnule Creangă, dumneavoastră sunteţi pro sau contra? Marele răspopit de la Iaşi, după o pauză de gândire, a răspuns aşa cum numai el putea să răspundă: Eu sunt pentru contra.
În ultimele luni mă surprind tot mai des că, dacă aş fi întrebat de sunt pentru sau contra unor lucruri care se produc la noi, aş răspunde şi eu că sunt „pentru contra”. Adică nu sunt pentru nimic, pentru că nimic din ceea ce se întâmplă nu e accesibil minţii mele. Cu certitudine, nu numai eu nu prea înţeleg ce se întâmplă cu povestea asta cu modificarea Constituţiei, dar şi tot poporul nostru, inclusiv unii doctori în ştiinţe… constituţionale. Apropo, cred că nici America n-are atâţia experţi… constituţionalişti câţi are R. Moldova, de aceea nici nu are cine modifica constituţia ei. Ieşiţi în stradă şi întrebaţi-i pe cetăţenii (nespecialişti în dreptul constituţional) ce fel de referendum se pregăteşte şi la ce întrebări vor trebui să răspundă şi o să aveţi surpriza aflării unui adevăr simplu: cetăţeanul „mediu”, cel care efectiv votează, habar n-are de subtilităţile juridico-politice ce i se va propune spre aprobare. Gluma se îngroaşă. Cu toată dragostea mea duioasă faţă de Alianţă, demonstrată practic de atâtea ori, nu pot să nu mă întreb: cei care au împins până aici povestea cu modificarea Constituţiei sunt nişte aventurieri sau nişte diletanţi? Dacă scoatem acum lumea la referendum, adică nepregătită, ne putem aştepta la două rezultate, ambele la fel de proaste şi pentru Alianţă, şi pentru R. Moldova: cetăţenii fie că nu vor ieşi la referendum, fie că vor vota… după ureche, iar noi ştim cine sunt acei care şoptesc dulce în campaniile electorale la urechea cetăţeanului turmentat… Deci, nu din oportunism, laşitate sau interes, eu sunt „pentru contra”… „revoluţiei constituţionale” propuse de „comisia Ghimpu”, ci pentru că am convingerea că această „revoluţie” trebuie săvârşită, dar să fie bine pregătită (în timp şi spaţiu), ca să ştim că o câştigăm, dar nu o transformăm într-un sfârâiac electoral.
De ce electoral? Pentru că, ierte-mi-se îndrăzneala, dar când am văzut cât de elegant şi sobru au formulat agenţiile de ştiri esenţa proiectuluiConstituţiei, prezentat sâmbătă, 20 martie, de către Comisia pentru reforma constituţională (alegerea preşedintelui prin vot direct, posibilitatea de a vota de la 16 ani, posibilitatea de a deveni deputat de la 21 ani, limba oficială a ţării – româna, iar în loc de raioane – sectoare), m-am gândit că aceste propuneri sunt de fapt, teze ale unui program electoral. Înseamnă că nici preşedintele Ghimpu nu mai crede în ceea ce face, spune una – politico-juridică -, dar fumează alta – electorală. Să deducem că toţi ne au de proşti şi că chiar şi M. Ghimpu a intrat în campania electorală, ajutat de o echipă de specialişti constituţionalişti, cum nu are nici America? E o întrebare, nu o sentinţă
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
