Republica Moldova are nevoie de aproximativ 20 de miliarde de euro până în 2030 pentru reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii rutiere. Suma depășește de mai multe ori bugetul anual al statului.
Secretarul de stat al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Nicolae Mîndra, a declarat că aceste fonduri sunt necesare pentru implementarea elementelor-cheie ale Strategiei naționale de mobilitate, care includ întreținerea, reabilitarea și construcția de drumuri noi.
Oficialul a precizat că suma estimată este una foarte mare în raport cu capacitatea bugetară a statului, iar modernizarea rețelei rutiere trebuie realizată etapizat, pe termen lung. În același timp, acesta a subliniat că investițiile constante în întreținere reprezintă cel mai eficient mecanism pentru reducerea costurilor totale în timp.
Potrivit datelor Administrației de Stat a Drumurilor, pentru o exploatare corespunzătoare a infrastructurii rutiere ar fi necesare anual aproximativ 6 miliarde de lei. Anul trecut au fost alocate 2,5 miliarde de lei, dintre care peste 1 miliard a fost direcționat pentru întreținere. Diferența arată că sectorul continuă să fie subfinanțat.
Nicolae Mîndra a explicat și degradarea accentuată a drumurilor în această iarnă, invocând un cumul de factori: precipitații abundente și fluctuații frecvente de temperatură în jurul valorii de zero grade. În asemenea condiții, carosabilul îngheață și se dezgheață repetat, ceea ce generează fisuri și distrugeri ale stratului de asfalt.
Secretarul de stat a menționat că straturile tradiționale de asfalt sunt proiectate să reziste până la temperaturi de minus 8–10 grade Celsius, iar materialele utilizate sunt de tip clasic. El a calificat sezonul rece drept un „test de stres” pentru rețeaua rutieră, care a scos în evidență faptul că o mare parte a drumurilor nereabilitate în ultimii 15 ani este învechită și nu mai corespunde standardelor actuale.
În același timp, oficialul a oferit exemplul tronsonului Hâncești – Leușeni, unde a fost utilizat bitum modificat, ale cărui proprietăți chimice și fizice permit rezistența asfaltului la temperaturi de până la minus 20°C iarna și peste plus 40°C vara.
Totodată, Guvernul urmează să examineze proiectul privind distribuirea resurselor Fondului rutier, în valoare de 1,82 miliarde de lei, pentru lucrările planificate în acest an.
Daca avem nevoie de 20 de miliarde de euro si admitem ca suntem circa 2 milioane de locuitori, reiese, ca fiecare cetatean, de la cel cu barba sura pan-la cel cu tita-n gura, trebuie sa puna la gramada comuna cate zece mii de euro, adica eu cu baba mea – 20.000, iar o familie tanara cu doi copilasi – 40 de mii de euro. Da Doamne, dar nu stiu! Ma tem, ca nici pana la Pastele calului nu vom putea strange acesti bani, nu ca pana in 2030, fara sa ni-i dea Uniunea Europeana! Ma mai tem de una: chiar daca maine aceste 20 de miliarde ni-i da UE si incepem a face si repara drumurile, pana in 2030 iar ramanem fara drumuri. Cine sare sa ma invinuiasca, sa priveasca atent fotografia articolului. Unde sa se duca apa de pe drum daca marginile-s mai inalte decat centrul drumului? Asfaltul trebuie sa reziste la minus treizeci de grade, nu la minus 8-10. Aud din multe guri publice, ca iarna vine la noi pe neasteptate, cum ar fi ca noi ne asteptam in decembrie, ianuarie si februarie sa facem plaja, dar cand colo, ninge, ba mai si ingheata si se mai dezgheata… Ar fi fost totul bine, dar insasi presa strica totul – nu demult am citit si am si vazut o fotografie anexata a unei portiuni de drum, publicate intrun ziar moldovenesc, ma tem ca poate fi chiar „Timpul”, facut acel drum inca de Imperiul Roman intro provincie romana cu peste doua mii de ani in urma cu harletul, lopata, tarnacopul, roaba, si tine drumul cela si azi, nefiind reparat. Curata dracie! Cum adica, buldozerul, excavatorul, tractorul, camionul, teodolitul si ce-o mai fi, sunt mai rele decat sculele de atunci? Sau e alta la mijloc? Sunt om batran si ma umplu de pacate. N-am scris in viata mea la ziare, acum ma stradui sa ma retin cu comentariile, dar ma impinge uneori pacatul, Doamne, iarta-ma! Sotia ma probozeste tare! I-am zis, ca daca nu batranii, apoi cine? M-a privit cu un fel de jele si a zis ca-i pare rau, ca nu inteleg de ce drumurile antice tineau mii de ani, iar ale republicii noastre nu tin macar o iarna. Si adaoga, ca totul se fura: banii, pietrisul, nisipul, asfaltul, benzina, motorina… Parca mi s-au luminat mintile si am exclamat „Asta este!”. Da, asta, pe atunci, in vechime, daca se gasea unul sa fure, imediat ii sta capul unde-i stau picioarele. Acum nu se poate, si slava Domnului ca nu se poate! Dar ma intreb: cand si cine sau ce va opri acest fenomen josnic? Fara sa vreau, mi-am amintit de o vorba inteleapta: „Toata lumea se plange ca nu le ajung bani, dar nimeni in lume nu se plange ca nu-i ajunge minte”. Pun punct aici, stimati concetateni, si va asigur, ca critica mi-o atribui in primul rand mie, apoi altora. Sa am iertare daca am gresit.