Potrivit lui, practica arată că sunt foarte puţine cazuri când persoana cu dizabilităţi acceptă să facă parte dintr-un proces pe motiv că nu poate efectiv personal să participe în şedinţa de judecată, pentru că instanţele de judecată nu sunt accesibile.
Vitalie Meşter susține că proprietarul imobilului este cel care este responsabil pentru punerea în aplicare a legislației. „Dacă sediul instanţei de judecată se află în gestiunea sau în proprietatea Ministerului Justiţiei, respectiv, Ministerul Justiţiei se face responsabil, împreună cu instanţele de judecată care se află în subordinea ministerului, pentru planificarea bugetului pentru anul viitor, de exemplu, ca să accesibilizeze, să creeze condiţii de accesibilitate optime pentru orice persoană”, susține directorul Centrului.
În opinia lui, instanţa de judecată trebuie să le asigure persoanelor cu dizabilități acomodarea rezonabilă, ceea ce nu înseamnă că, dacă s-a adresat o persoană în instanţa de judecată, trebuie să se construiască un ascensor ca să se ridice într-o clădire veche la etajul cinci. Acomodare rezonabilă este ca instanţa să se coboare într-o sală de la etajul întâi, unde persoana cu dizabilitate să se poată simţi liber şi independentă, şi să i se respecte demnitatea.
Vitalie Meșter susține că instituția pe care o conduce promovează conceptul designului universal. Aceasta înseamnă tot ce se face, trebuie să fie făcut pentru ca să se creeze un mediu prietenos nu doar pentru persoane cu dizabilităţi, dar, în general pentru oricine, indiferent că este persoană cu dizabilitate, indiferent că este o mămică cu cărucior, indiferent că este o persoană restrânsă în mobilitate.
IPN
