Moldovenii atotștiutori

Moldovenii sunt totuși puțin mai deosebiți. Ei se pricep bine la toate: constructii, reparația automobilului, afaceri etc. Mai nou, moldovenii au început să se descurce bine chiar și în istorie, etnografie, lingvistică. Priceputul la noi e o chestie moștenită de pe timpul URSS, la fel ca și dezgustul față de experți și pătura intelectuală care, în general, erau calificați drept „inteligenți păduchioși” („вшивые интеллигенты”).

Cu parere de rău, acest dispreț cu timpul a trecut într-un complex al megalomaniei. Azi, moldovenii nu mai au nevoie de etnografi, căci se pricep cel mai bine la clasificările etnice și, respectiv, știu totul despre denumirea corectă a națiunii lor. La fel, ei nu au nevoie de lingviști, căci știu exact cum se numește limba lor. Nici economiștii nu au ce veni cu cunoștințele lor, deoarece fiecare moldovean știe precis unde e mai bine din punct de vedere economic – în Uniunea Europeană ori în cea euroasiatică. Oricine în Moldova are teoria lui în aceste probleme, începând cu baba Clava de la piața de legume și terminând cu reprezentanții elitei politice.

Rezultatul acestui complex este pe față. Ignorând specialiștii, populația moldovenească în ansamblu astăzi nu mai știe cine este ea și cum se cheamă, ce limbă vorbește și în care direcție de integrare ar fi bine s-o apuce.

Cu totul alta e situația în țările dezvoltate. Acolo experții și cercetătorii sunt tratați cu cea mai mare considerație. Ei sunt aduși în față, ascultați, iar sfaturile lor sunt urmate. Niciodată, de exemplu, un for legislativ din Occident n-ar adopta vreo lege care ar veni în contradicție cu adevărul științific. În așa fel, acolo nu există probleme care de decenii să divizeze societatea.

Cum functionează totuși acest mecanism? Să zicem, că austriecii n-ar fi știut dacă în 1938 au fost eliberați de Germania ori au fost ocupați, atunci imediat cele mai titrate televiziuni și radiouri din țară ar organiza niște emisiuni cu experții cei mai recunoscuți în domeniu (recunoscuți, dar nu autointitulați) și i-ar ruga pe aceștia să lămurească oamenii și presa. Apoi, jurnaliștii (care la fel stimează experții), înarmați cu cunoștințele căpătate de la aceștia, le-ar propaga în societate fără ca s-o facă pe obiectivii și imparțialii. În așa fel ar proceda și australienii, dacă, de exemplu, nu ar ști care este denumirea lor corectă – australieni sau australoizi. Ori turcii, dacă n-ar fi siguri cum să procedeze – să intre în Uniunea Europeană ori să formeze o uniune a lor, euroarabă?

Astfel, în societățile dezvoltate sunt rezolvate toate problemele care stârnesc confuzie în rândul oamenilor. Populatia are încredere în specialiștii săi și, dacă s-ar găsi vreun individ care ar ieși cu teoriile proprii ce ar veni în contradicție cu părerea oamenilor de știință, acesta ar risca să fie numit bou. Iar dacă acest lucru este făcut de un politician, atunci cariera lui politică se sfârșește foarte repede.

Stelian Manic,
Adelaide, Australia