Un fost locuitor al cartierului bruxellez a scris în Politico despre experiența sa, despre cum și de ce a ajuns Molenbeek un cuib pentru islamiștii Statului Islamic.
”Am numit Molenbeekul casa mea pentru nouă ani. În 2005, era cel mai ieftin cartier din Bruxelles, în mare parte din cauza proastei sale reputații. Apartamentul în care locuiam e în apropierea locuinței a doi teroriști din Paris, iar după colț stătea cu chirie cel care a deschis focul în trenul de mare viteză francez, în luna august.
Am reprezentat un nou val de tineri bine educați și în mare parte albi care s-au stabilit în zona din pragmatism. Aveam intenții bune. Proprietarul era un marocan. Îmi imaginam că într-o zi copiii mei se vor juca în stradă cu copiii lui. Speram că străzile vor fi mai curate. Eram sigur că apartamentele din zonă vor crește în valoare în câțiva ani. Simțeam că sunt un pionier în Vestul Îndepărtat, că locuiesc în tranșeele unei societăți multiculturale.
Însă încet m-am trezit la realitate […] Cu greu puteai să numești cartierul multicultural. Mai degrabă, cu aproape 80% din populație de origine marocană, era din păcate conformist și omogen. Poate există o cultură alternativă vibrantă în locuri precum Casablanca sau Marrakech, dar nu e cazul Molenbeekului.
Am fost timp de noua ani martorul inrautatirii intolerantei religioase. Alcoolul a devenit de negasit in cele mai multe magazine si supermarketuri din zona. Auzeam povesti despre fanaticii de la statia de metrou Comte des Flandres care le obligau pe femei sa poarte hijabul. Librariile musulmane se inmulteau si a devenit din ce in ce mai dificil sa cumperi un ziar decent. Cu o rata a somajului de peste 30%, strazile erau nefiresc de parasite pana dimineata tarziu. Nu exista niciun bar sau cafenea in care tinerii de orice culoare sa interactioneze.
În schimb, am fost martorul tâlhariilor, furturilor, agresiunilor. Am vazut cum tinerii frustrați ne scuipau iubitele și le numeau curve. Dacă îndrăzneai să le răspunzi erai etichetat drept rasist. Obișnuiau să fie magazine evreiești pe Chaussee de Gand, însă proprietarii erau terorizați de bande de copii arabi, așa că și-au închis prăvăliile în 2008. Homosexualii erau adeseori intimidați și au ales să se mute din zonă.
Am părăsit Molenbeekul în 2014, dar nu din teamă. Îmi amintesc că picatura care a umplut paharul a fost o întâlnire cu un salafist, care a încercat să mă convertească la Islam în mijlocul străzii. Nu mai suportam să locuiesc în acel cartier deznădăjduit, sărac și fără viitor.
Cum a devenit Molenbeekul sediul european al jihadiștilor? Practic, totul se rezumă la administrația belgiană haotică și la cultura negării care domină orice dezbatere legată de Islam. Molenbeekul este o comunitate vibrantă, cu străzi înguste și pline de oameni. Există o ceainarie la fiecare colț și o moschee liniștită în fiecare bloc, în care oamenii se pot întâlni fără a fi deranjați. Chiriile sunt mici și nu ești luat la întrebări de către proprietar. Așa cum o gherilă se poate ascunde într-o junglă, tot așa jihadiștii se simt în siguranță în această medină dezorganizată. Autostada și cea mai aglomerată gară internațională sunt la o aruncatură de băț. Este din punct de vedere startegic un sediu perfect.
Este aproape imposibil să-i explici unui străin că Belgia este o țară condusă de șase guverne, iar Bruxelles are 19 primari, însă un belgian va înțelege foarte bine situația […] Serviciile secrete sunt fragmentate și tind să concureze între ele. Lipsa unei autorități centrale puternice este unul dintre capriciile unei țări care este de regula disfuncțională într-un mod încântător. însă, autoritățile care funcționează ca niște carpaci creează un cuib perfect pentru potențiali teroriști.
Cel mai important factor rămâne cultura negării din Belgia. Dezbaterea politică din țară este dominată de o elită multumită de sine, care crede că o societate poate să fie schițată și planificată. În timp ce observatorii care atrag atenția spre adevăruri neplăcute, cum ar fi rata ridicata a criminalității în rândul tinerilor marocani și tendințele violențe ale Islamului radical, sunt de cele mai multe ori acuzați de propagada de extremă-dreaptă, ignorați sau chiar ostracizați.
Dezbaterea este paralizată de un discurs care se desfășoară conform unui model. Tinerii musulmani sunt văzuți, înainte de toate, ca fiind victime ale excluziunii sociale și economice. În schimb, ei își internalizează această referință externă, tocmai pentru că trezește simpatii și îi absolvă de responsabilitatea de a acționa. Fostul primar socialist, Philippe Moureaux, a guvernat Molenbeekul între 1992 și 2012 ca și când ar fi fost propria sa moșie, a perfecționat cultura negării și este responsabil în mare parte pentru situația actuală a cartierului.
Sursa: hotnews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
