Chiar și așa, pentru mulți ani înainte, programele de știri de la televiziunea de stat TVM, care încă nu devenise nici „publică”, nici „Moldova1”, nici „M1”, erau aproape identice cu cele din perioada sovietică. De unde știu cum arătau cele din perioada sovietică? După mai mulți ani, am învățat să folosesc Internetul, iar site-ul Youtube oferă sute de înregistrări cu buletine de știri din anii ’70 și ’80. Am putut compara ceea ce vedeam la știrile televiziunii moldovenești până prin 2009, cu ceea ce dădea pe post buletinul de știri „Vremea”, din perioada sovietică.
După 2009, credeam că am depășit această perioadă.
Credeam că o dată cu diversificarea canalelor mass-media (TV, radio, on-line), lucrurile se vor schimba, fluxul de informații va fi mult mai divers și astfel vom contribui la emergența unei democrații veritabile – cea în care un partid nu mai poate să bareze calea spre putere pentru alte forțe politice, odată ce ajunge să exercite guvernarea.
M-am înșelat. Astăzi, în afară de M1 (care, e adevărat, nu mai are știrile sovietice din 2009), există alte câteva posturi TV „oficiale”, care practică un gen de spălare de creier a cetățenilor, asemănătoare cu cea din perioada sovietică. Buletinele de știri, de atunci, erau un fel de prezentări ale agendei oficialităților de stat și de partid – vizite, întrevederi, ședințe. În mare parte asta putem vedea și acum la știrile de pe anumite posturi TV care fac parte din holdingul deținut de vicepreședintele Partidului Democrat, Vladimir Plahotniuc.
Dacă te iei după știrile de la aceste posturi, Republica Moldova este în plină înflorire și dezvoltare, conducătorii ei înțelepți fericesc poporul în fiecare zi luând decizii epocale pentru propășirea țării. Cetățenii moldoveni sunt, pur și simplu, încântați să aibă în fruntea statului asemenea culmi ale gândirii politice și bunei administrări precum Pavel Filip, Marian Lupu și alții.
Chiar și „cel al cărui nume nu trebuie rostit” a început să apară cu frecvență tot mai mare „pe sticlă”, dăruind în stânga și în dreapta, mai ales de când și-a numit fundația cu propriul nume. Odată cu debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, Marian Lupu este etalat precum cea mai de preț podoabă a Partidului Democrat. Imaginea publică i se asamblează cu grijă din piese de puzzle și se bate șaua să priceapă iapa (cetățeanul votant) că mai bun „lider național” n-avem de unde să luăm, așa că am face bine să-l votăm pe acesta.
La fel ca buletinele de știri sovietice, știrile de la posturile holdingului lui Plahotniuc se transformă în niște informări cu privire la ordinea de zi a oficialităților. Asta și pentru că PDM s-a transformat într-un adevărat partid dominant (unul care deține întreaga putere și adoptă măsuri, adesea neortodoxe, de extindere și de distrugere sau limitare a celorlalte partide), la fel cum au mai fost până acum Partidul Democrat-Agrar și Partidul Comuniștilor. Deloc întâmplător, rădăcinile politice și umane ale PDM vin din PDAM-ul lui Snegur și Lucinschi.
Tactica partidului dominant urmează să fie aplicată și în viitor, în perspectiva alegerilor parlamentare din 2018. Mai ales, dacă Marian Lupu ar fi ales în această toamnă ca președinte al Republicii Moldova. Experiența cazurilor de partide dominante din trecut arată că, ori de câte ori, un anumit partid a reușit să se detașeze și să stabilească un control deplin asupra puterii, el s-a menținut pe linia de plutire cel puțin timp de un mandat deplin al Parlamentului, dacă nu chiar două. Asta este și intenția din prezent a Partidului Democrat, să scoată oricât de mult va putea la alegerile prezidențiale și apoi la cele parlamentare.
Ca să-și atingă aceste scopuri, partidul dominant va continua să administreze cetățenilor injecții cu „sovietită”, prin intermediul televizoarelor, chiar dacă acestea readuc ca stare de spirit stagnarea brejnevistă. Cetățenii moldoveni vor să fie mințiți frumos și îi votează pe cei care fac asta. Acel lucru îl știe și Vladimir Plahotniuc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
