Cresc prețurile, înghițim în sec și în loc de un kilogram de carne, cumpărăm jumătate, căci „nu sunt bani”. Nu reușim să ne câștigăm pâinea la noi acasă? Plecăm peste hotare, lăsând în urmă familie și persoane dragi. Oftăm și plecăm. Sistemul medical e dezastruos, ne tratăm băbește acasă, căci „n-ai ce-i face”.
Nici chiar majorarea prețului la benzină parcă nu ne-a convins să ne trezim. Staţiile PECO afişează noi preţuri la carburanţi? „Protestăm!, zic șoferii. Cum să nu protestăm?” „Mergem la benzinării și pentru a ne arăta nemulțumirea achităm în bănuți!” Pe bune? Vai… ce mai revoltă… Mă întreb: oare câtor dintre cei de la guvernare li s-a mișcat măcar o geană de la așa-zisul protest al șoferilor?
Grecii, nu se vaietă, nu oftează și nu înghit în sec. Sunt nemulțumiți de felul în care politicienii de la cârma țării le conduc țara – ies în stradă. Cei din sistemul medical, intră în grevă. Țara se revoltă. Nu îi lasă pe cei pe care i-au ales, să facă chiar ce vor. Ies în stradă cu miile pentru a le reaminti celor de la putere că muncesc pentru popor nu împotriva acestuia.
În Moldova viața e roz: saci cu bani găsești pe străzi, miliardele dispar cât ai spune „BEM”, iar politicienii amețesc poporul pe la televizor cu negocieri, curs european al țării și un trai mai bun. Tot calcă omul de rând în picioare, dar el tace și rabdă. Iar la următorul scrutin electoral, turmentat de o pungă cu ceapă și o sticlă cu ulei, omul nostru îi votează tot pe aceștia, că na, nu se învață minte, iar răbdarea lui nu are limite.
