Internațional

Nemulțumirile se amplifică în Palestina, în a 30-a zi a grevei foamei declarate de deținuții din închisorile israliene

Familiile multora dintre deținuți nu știu foarte multe despre starea de sănătate a acestora, întrucât nu au putut să-i vadă în ultimele zile. Asociația pentru susținerea drepturilor prizonierilor Addameer susține că niciunul nu a murit până acum, deși mai mulți au trebuit să fie spitalizați din cauza înrăutățirii stării lor de sănătate.

Totuși, după cum spune adjunctul ministrului informației din guvernul palestinian, Mahmoud Khalifa, nu este prima grevă a foamei pe care deținuții o țin, iar aceștia știu cum să reziste unor "condiții foarte dificile" pentru a-și face auzit mesajul.

În același timp, nemulțumirea familiilor se amplifică și vizează atât autoritățile israeliene, cât și pe cele din Cisiordania. "Ieri (luni — n.r.) am fost la un cort din Ramallah și a trebuit să înfruntăm insultele mamelor unora dintre prizonieri care ne-au acuzat că nu facem suficient de mult pentru fiii lor", a mărturisit Khalifa în cadrul unui briefing pentru un grup de jurnaliști români.

El a atras atenția că au trecut "treizeci de zile întregi de greva foamei, în care sute de oameni se luptă să rămână în viață doar cu apă și sare pentru a-și transmite mesajul" și a subliniat că situația s-ar putea transforma într-o catastrofă dacă se va prelungi.

Laith Abu Zeyad, international advocacy officer în cadrul Addameer, asociație pentru susținerea drepturilor prizonierilor palestinieni finanțată din fonduri neguvernamentale, susține că este îngrijorat atât de imposibilitatea de a monitoriza zilnic starea de sănătate a acestora, cât și de posibilitatea ca administrația penitenciară israeliană să decidă să recurgă la hrănirea forțată.

"Unele dintre cele mai importante cereri ale lor sunt să aibă condiții mai bune în închisori, să ia sfârșit politica de detenție administrativă, să se pună capăt ținerii deținuților în izolare, sau să aibă dreptul la mai multe vizite din partea familiei, pentru că prizonierii au acum dreptul la o singură vizită pe lună", a afirmat Laith Abu Zeyad într-un briefing de presă.

El a precizat că numărul actual al greviștilor foamei palestinieni din închisorile israeliene este de 1.700 și că până în prezent nu s-a obținut nimic concret în urma discuțiilor cu administrația penitenciară. "Așa că greva continuă, dar nu putem să-i vedem, să le monitorizăm starea de sănătate zilnic", a precizat el.

Reprezentantul Addameer susține că deși starea de sănătate a unora dintre greviști s-a deteriorat și aceștia au trebuit să fie transferați la spitale, niciunul nu și-a pierdut încă viața din cauza lipsirii voluntare de hrană. "Sperăm că greva se va încheia fără ca niciunul dintre prizonieri să moară. Dar o preocupare majoră pentru noi este să nu se treacă la hrănirea forțată. Patru prizonieri au murit din cauza hrănirii forțate în anii ’80, așa că acest lucru s-ar putea întâmpla și acum", a mai spus Zeyad.

Deși, potrivit sursei citate, cea mai lungă grevă a foamei colectivă a deținuților palestinieni din închisorile palestiniene a durat 63 de zile, iar unii prizonieri au continuat protestul chiar și 90 de zile, îngrijorarea pentru starea lor de sănătate crește pe zi ce trece. La fel ca și frustrarea guvernului palestinian față de lipsa de reacție a comunității internaționale în acest caz.

Întrebată în cadrul unei conferințe de presă cu jurnaliștii români dacă diplomația palestiniană a discutat despre o eventuală susținere a drepturilor cerute de greviști cu reprezentanții Ligii Arabe sau ai Consiliului de Cooperare al Golfului, Ghada M. Arafat, prim consilier în cadrul Departamentului pentru afaceri europene din Ministerul Afacerilor Externe palestinian a răspuns afirmativ, precizând că demersurile nu s-au limitat doar la asta.

"Avem contacte și le cerem tuturor sprijinul la nivel bilateral, regional și internațional. Sinceră să fiu, reacția internațională este destul de frustrantă. Șeful misiunii de aici a UE a dat publicității o declarație, dar acțiunea până acum este cu adevărat la un nivel minim. Vreau să spun, suntem în a 30-a zi. Nu știu, așteaptă ca cineva să moară? Da, înțeleg că vor să dea o șansă administrației (Donald) Trump, dar cu ce preț? Este frustrant. Avem un Consiliu al ONU pentru drepturile omului, dar nimic. Nicio reacție măcar din partea ONU. Am bătut la toate ușile, zi și noapte, am emis note către ambasadele noastre să discute această chestiune în capitalele lumii (…), dar uneori nu este suficient ca o singură parte să acționeze singură", a spus Ghada M. Arafat.

Pe străzile din Ramallah, nemulțumirea este încă și mai accentuată, iar ea nu se îndreaptă numai înspre autoritățile israeliene. Marți, un drum foarte circulat din Ramallah a fost blocat, la ora 17.00, de câteva zeci de persoane de toate vârstele care s-au așezat pe scaune de-a curmezișul străzii cu portrete ale greviștilor foamei din tabăra pentru refugiați Kalandia din apropiere, pentru a atrage atenția asupra situației lor.

Protestul durează de mai multe zile între orele 17.00 și 19.00, iar miercuri va fi urmat de unul care va duce la blocarea străzii întreaga noapte, între orele șapte seara și cinci dimineața.

Haya Hader, o profesoară în vârstă de 35 de ani din tabăra Kalandia, afișează la protest un portret al unui deținut în greva foamei care nici măcar nu îi este rudă. În total, peste 35 de rezidenți din Kalandia sunt în greva foamei în închisorile palestiniene.

"El este unul din tabăra noastră, dar toți prizonierii sunt frații mei, pentru că trăim într-o tabără de refugiați și suntem o mică familie. Suntem aici cu familiile noastre pentru acești prizonieri", și-a explicat ea participarea la protest.

Ea a precizat că oamenii din Kalandia au decis să protesteze în apropierea taberei și nu în apropierea unui punct de control israelian pentru a nu risca ca ei și copiii lor să fie răniți.

"Nu mergem la punctul de control să blocăm strada pentru că israelienii ne pot împușca și avem copii. Așa că rămânem aici și facem apel la președintele (Mahmoud) Abbas și alte organizații să aibă grijă de oamenii noștri din tabără, toți oamenii din aceste postere sunt în greva foamei. Suntem aici în fiecare zi între cinci și șapte, dar nimeni nu știe despre noi", a mai spus Haya Hader.

Blocajul a fost ridicat după mai puțin de două ore, după ce câteva zeci de persoane s-au adunat în zonă și au scandat alături de rudele și apropiaților deținuților din tabăra de refugiați Kalandia pentru susținerea prizonierilor, sub privirile răbdătoare ale șoferilor din imensele coloane formate pe cele patru benzi blocate.

sursa: agerpres.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *