Intitulat Aurora-17, acest exercițiu aduce în prim-plan Suedia, care va organiza cele mai mari manevre militare din ultimele două decenii, alături de SUA și alte țări membre NATO.
Ce este particular în acest caz? Evident, însăși politica Suediei, care începând cu 1949 a refuzat statutul de membru NATO militând pentru neutralitate, statut pe care l-a menținut inclusiv pe durata Războiului Rece, dar de care nu se mai poate preleva în actualul context al dinamicilor de securitate în Europa.
De data aceasta Suedia nu se implică în relația cu NATO în baza Parteneriatului pentru Pace, efectuând doar misiuni în Afganistan sau Kosovo, ci aduce SUA și alți membri ai Alianței pentru a efectua acțiuni militare defensive, pentru propria sa apărare, ceea ce în termenii diplomației militare se traduce prin faptul că Suedia se teme de posibila agresiune a Federației Ruse, ori în acest context neutralitatea nu mai este o soluție viabilă. Astfel, Aurora-17 va viza și acțiuni de apărare a Insulei Gotman, considerată portavionul Mării Baltice, având aceeași importanță strategică pe care
Crimeea o are în Marea Neagră.
Practic, după anexarea Crimeii și izbucnirea crizei din Ucraina, paradigma de securitate în Europa s-a modificat, iar statele aflate în zona de intersecții a faliilor geopolitice își pregătesc strategiile de apărare conform propriilor interese naționale.
Din păcate pentru Rusia, nici unul dintre aceste state nu doresc să se alăture unei alianțe cu Moscova. Dacă privim o hartă a Europei și a zonei de graniță a UE și NATO, observăm un sprijin enorm pentru aceste organizații, fie că vorbim de state membre sau de parteneri și aspiranți, plecând de la Georgia la Ucraina, România, Polonia, statele baltice sau cele nordice: Suedia, Finlanda sau Norvegia.
În tot acest flanc, Belarus – cea mai săracă țară a Europei, poate doar Republica Moldova o poate depăși – este singurul partener al Federației Ruse, însă natura relației este una cu totul alta, dependența, inclusiv economică și militară a regimului de la Minsk față de Rusia, fiind una extrem de puternică.
Lumea se schimbă și amenințările de securitate devin tot mai complexe, iar neutralitatea, pe care unii cetățeni ai Republicii Moldova o revendică nu mai poate fi o soluție reală pentru că ne aflăm într-o situație de pre-criză ce poate escalada oricând. Suedia, o țară extrem de dezvoltată, reprezintă un bun exemplu pentru Moldova, iar Chișinăul trebuie să înțeleagă că NATO este singura soluție de apărare și supraviețuire.
