Nicolae Negru: Cazul Șor, o rândunică nu face primăvară

Semne diacritice

Verdictul definitiv, 15 ani de închisoare pentru Ilan Șor, deputat, bancher și lider al unui partid omonim, a fost întâmpinat cu o oarecare reticență și chiar scepticism de societatea noastră. Prea mult au durat, tocmai șase ani, amânările acestui proces, ca cetățenii să poată crede că justiția dă semne de însănătoșire. Se știe că „o rândunică nu face primăvară”.

Ilan Șor, la rândul său, vrea să lase impresia că nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun, decât că a fost judecat pe nedrept, că el își va continua activitatea politică, va ghida „poporul” de la distanță, iar judecătorii Curții de Apel îi vor lua locul pe banca acuzaților imediat ce PAS va pierde puterea, și aceasta va fi foarte curând, amenință el, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.

Vrabia mălai visează, firește. Oricât ar simula el invincibilitatea, oricât ar încerca să ne convingă că totul rămâne pe vechi, lovitura pe care a primit-o nu este de neglijat, consecințele ei se vor face simțite, chiar dacă Israelul va refuza să-l extrădeze. În primul rând, simpatizanții Partidului Șor se văd nevoiți să-și reîmprospăteze, să-și reconfirme angajamentul de loialitate, de data aceasta având în față perspectiva de probabilitate mare că, mai devreme sau mai târziu, liderul formațiunii va fi băgat la închisoare. De ce și-ar consuma ei timpul și votul pentru un condamnat? E de presupus că o parte din ei nu va mai răspunde la apelurile partidului, vor rămâne doar „angajații” și „zilierii” care vor fi plătiți să iasă la proteste, să participe la alte manifestații. Eficiența „zilierilor” însă e foarte mică și dependența de implicarea serviciilor speciale ale Rusiei va crește, supunându-l pe Șor altor riscuri și sancțiuni.

Chiar dacă va rămâne deputat până la verdictul irevocabil al CSJ, și chiar dacă Curtea Constituțională nu va scoate Partidul Șor în afara legii, Ilan Șor își pierde eligibilitatea, nu va mai avea dreptul să candideze în alegeri. Conform Codul Electoral, Articolul 16 (2c), există „restricții privind exercitarea drepturilor electorale”, nu pot fi alese persoanele care „sunt condamnate la închisoare (privațiune de libertate) prin hotărâre judecătorească definitivă…”

Iar dacă nu poate fi ales Șor, nu poate fi ales implicit nici Partidul Șor, care îi poartă numele și îl reprezintă, căci votul pentru partid înseamnă și vot pentru liderul. Așa că la alegerile generale locale din această toamnă, Partidul Șor va fi lipsă. E adevărat, Șor își poate cumpăra alt partid, pe care să-l conducă din umbra, există o mulțime de partide de vânzare pe piață, dar va trebui să treacă ceva timp până formațiunea nou achiziționată îi va recupera pe simpatizanții vechiului partid.

Deși nu există suficientă claritate în privința când își va pierde Șor mandatul de deputat, e cert că nu e posibil să și-l păstreze stând la închisoare. Conform deciziei Curții Constituționale din 20 ianuarie 2015, „încălcarea condiţiilor de eligibilitate după validarea mandatului constituie motiv de incompatibilitate absolută cu calitatea de deputat în Parlament, mandatul urmând a înceta de drept…”

Cu alte cuvinte, dacă Șor nu mai beneficiază de dreptul să fie ales, el își pierde și mandatul de deputat. „În cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, aceasta produce efecte directe”, „Parlamentul va declara vacanţa mandatului de deputat”, o altă decizie nu se admite, căci ar fi „contrară principiului preeminenţei dreptului”, se spune în decizia respectivă a CC.

Există însă o mica neconcordanță: în Codul Electoral eligibilitatea unei persoane nu mai e valabilă dacă a fost condamnată la închisoare prin hotărâre judecătorească definitivă, iar Curtea Constituționeală stipulează că Parlamentul declară vacanța mandatului de deputat după o condamnare la închisoare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Ceea ce ar însemna că Șor și-ar putea păstra mandatul de deputat până la pronunțarea verdictului de către CSJ. Juriștii spun că aceasta nu va dura mult.

Șor amenință, strigă că judecătorii au fost supuși presiunilor politice, dar nu explică cum a reușit să amâne timp de șase ani examinarea procesului său la Curtea de Apel? Nu cumva prin presiuni, șantaj, bani? Și de ce fuge de justiție? Să înțelegem că nu o mai poate controla, nici el, nici Plahotniuc, ca până acum? Dar dacă a reușit timp de șase ani să blocheze examinarea dosarului, de ce nu le-a cerut judecătorilor respectivi să-l achite, să-l declare nevinovat? A fost imposibil, a lăsat prea multe urme? Ca societatea să înceapă a avea încredere în justiție, aceasta ar trebui să clarifice și de ce a durat atâta timp să judece cazul lui Șor.