Semne diacrtice
La 4 aprilie, Finlanda a devenit membră NATO. Țara Suomi care a reprezentat cu demnitate și stoicism neutralitatea în perioada Războiului Rece, strânsă între două blocuri militare rivale, antagonice, de anvergură globală, gata să sară unul asupra altuia la cea mai mică amenințare, s-a dezis de ceea ce se credea că ar fi cartea sa de vizită, un element cvasi-identitar.
Din păcate, evenimentul a generat puțin interes din partea producătorilor de știri și talk show-uri de la noi, ei preferând să se concentreze pe cele mai mărunte probleme interne, decât să-și bată capul cu ceea ce se întâmplă în vecinătate, chiar dacă aceasta ne privește în mod direct. Deși Republica Moldova depinde tot mai mult de factori externi, deși ne vrem europeni, la televiziunile noastre, cu mici excepții, nu se reflectă, nu se discută evenimentele externe, cultivându-se un provincialism din cel mai profund, fundamental, scrie Nicolae Negru într-un editorial pentru Ziarul Național.
Nici măcar războiului din Ucraina care ne influențează destinul pentru mulți ani înainte nu i se acordă atenția necesară, amintindu-se de el din când în când, omițându-se zile și săptămâni din cronica acestei tragedii imense, a acestei catastrofe umane de nedescris prin care trec vecinii noștri ucraineni.
De ce, totuși, au renunțat finlandezii la neutralitatea cu care se mândresc atât de mult unii moldoveni făloși, considerând-o un scut de nădejde al statalității lor? Și de ce rușii, care se tem de umbra NATO în Ucraina, care se simt amenințați de extinderea NATO spre est, reacționează cuminte, nu manifestă teamă de prezența NATO în Finlanda? „E altceva, e treaba lor”, a răspuns Putin rugat să comenteze dorința Finlandei și Suediei de a intra în NATO. Nu este el certat cumva cu logica?
Vom înțelege mai ușor pasul Finlandei, dacă vom afla că neutralitatea ei a fost forțată, impusă de Stalin, care planifica să transforme Suomi într-o nouă republică sovietică. Și chiar a încercat, în noiembrie 1939, invadând-o, pregătind să instaleze la Helsinki un guvern-marionetă, dar finlandezii s-au apărat cu dârzenie și blitzkriegul a eșuat, ca și cel al lui Putin, în Ucraina, din 24 februarie 2022. În 1944, armata sovietică a atacat din nou, dar a fost oprită de armata finlandeză. Pericolul ocupației plana asupra Finlandei, ea se pregătea de lupta de partizani, însă aliații debarcaseră în Normandia și Stalin, preocupat să ajungă mai repede decât ei la Berlin, a hotărât să schimbe regimul democratic al finlandezilor prin diversiune, înlocuind războiul direct cu ceea ce se numește azi război hibrid, impunând semnarea unui tratat de pace umilitor: Helsinki se împăca cu pierderea 11% din teritoriu, cu plata unor reparații grele și devenea un stat „neutru”. Din teama de reacția URSS, Guvernul finlandez a refuzat să primească asistența prevăzută în Planul Marshall.
Deși neutri, finlandezii erau mereu pregătiți să respingă un atac din partea Rusiei, armata lor fiind una dintre cele mai numeroase și înzestrate din punct de vedere tehnic în Europa. Ei au început să pună în discuție renunțarea la neutralitate după ce au văzut că neutralitatea cerută de Rusia nu a protejat Ucraina de pierderea Crimeii și a teritoriilor ucrainene din est. Fiindcă Finlanda a fost parte a Imperiului Rus din 1809 până 1918, când Lenin i-a acceptat independența, referințele lui Putin la teritoriile Rusiei istorice nu puteau să nu-i pună pe gânduri pe finlandezi. Cine garantează că liderul rus, care se vede un Petru I și un Stalin luați împreună, nu va spune mâine că Finlanda a fost creată de Lenin și nu va ordona invadarea ei? Recuperările teritoriilor ocupate cândva de Imperiul Rus pare să fie o obsesie a sa, iar pierderile a zeci, a sute de mii de vieți omenești nu-l incomodează deloc. Oricum vor muri de alcoolism și în accidente rutiere, le-a spus el mamelor ruse.
La 24 februarie 2022 s-a confirmat că Moscova vrea „neutre” statele față de care are pretenții teritoriale, care, consideră ea, se află îl limita frontierelor Rusiei istorice. De aceea, finlandezii au hotărât să nu riște, să nu aștepte până le va veni rândul să fie atacați sau să spere că Putin se va însănătoși mintal.
Prins în războiul cu Ucraina, cu o armată mult mai slabă decât îl asigurau propriii propagandiști, incapabilă să lupte cu NATO, Putin a înghițit repede gălușca finlandeză, înaintea celei ucrainene, obligatorii. Este amuzantă, până la un punct, „inocența” propagandiștilor ruși care se întreabă „nedumeriți” de ce au renunțat finlandezii la neutralitatea lor „tradițională”.
