Nicolae Negru: Kremlinul mai are la dispoziție o singură pârghie puternică – războiul hibrid
Ultimele evenimente ce ţin de relaţia Republicii Moldova cu Federația Rusă indică o înrăutățire a acesteia. Pe cât de justificate vi se par aceste evenimente şi cum credeţi că va evolua relaţia dintre cele două ţări în continuare?
N.N.: În mod paradoxal, acțiunile Chișinăului în relația cu Moscova din ultima vreme îi neliniştesc și chiar îi sperie pe unii tocmai din cauza că guvernarea respectă (de voie sau de nevoie, sincer sau prefăcut – e de discutat), principiile constituționale ale suveranității și independenței Republicii Moldova. Fiindcă până nu demult guvernanții s-au comportat ca niște vasali credincioși ai Federației Ruse (președintele Dodon nu a renunțat nici acum la acest rol), orice gest normal, demn, o poziție verticală, provoacă uimire, pare mai curajos decât e în realitate, unii chiar spunând că e o nebunie. Chișinăul nu a făcut nimic ieșit din comun, din ceea ce nu ar face un stat normal – a cerut retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, conform angajamentului Rusiei la Istanbul, în 1999, a informat Moscova că nu consideră drept o „sărbătoare” faptul că soldații ruși se află pe Nistru în rolul de „pacificatori” timp de 25 de ani (ei nu și-au îndeplinit misiunea prevăzută prin acordul moldo-rus de încetare a războiului la Nistru, nu au asigurat circulația liberă a cetățenilor, ci, dimpotrivă, au pactizat în mod fățiș cu separatiștii) și demult e timpul ca misiunea militară de pacificare să fie transformată în una civilă, internațională. Moscova a mai fost rugată să se abțină de la acțiuni festive „unilaterale”, care ne umilesc de fapt, însă Rogozin a „neglijat”, în mod sfidător, imperial, această cerere legitimă. Ba mai mult, a răspuns cu injurii, cu amenințări, cu ofense, atunci când a fost în mod justificat întors din drum. E adevărat că Plahotniuc a avut și un motiv personal să-l declare pe Rogozin persona non-grata, dar au existat și suficiente motive care nu pot fi considerate personale și care întrunesc asentimentul unor cetățeni indiferent de atitudinea față de liderul PD. Din păcate, sociologii nu ne spun câți sunt aceștia. Personal, i-am întâlnit pe unii dintre ei.
Nu sunt de acord că ultimele evenimente „indică o înrăutățire” a relațiilor dintre Republica Moldova și Rusia. Mai curând, e vorba despre o limpezire a acestora, o clarificare, o stabilire pe baze mai sănătoase, mai puțin fluide decât până acum. „Paradigma” acestor relații, ca să folosim o expresie introdusă în circuit de ex-premierul Ion Sturza, a început să se schimbe nu de azi, ci după ce chiar Sturza, fiind în funcția de premier, s-a pronunțat, în Parlamentul Republicii Moldova, pentru ieșirea din CSI. Peste două luni el a fost demis prin votul PCRM și FPCD, prin alianța „monstruoasă” (dar de fapt, după cum s-a dovedit ulterior, armonioasă) dintre Voronin și Roșca, cu puțin înainte de summit-ul UE de la Helsinki, unde Republica Moldova avea unele șanse să fie inclusă, alături de Malta, pe lista de așteptare a statelor doritoare să se integreze în spațiul european.
Procesul de schimbare a „paradigmei” s-a accentuat după ce Voronin a refuzat în ultima clipă să semneze Memorandumul Kozak prin care se legifera prezența unei baze militare ruse pe malul Nistrului, iar ministrul de Externe, Andrei Stratan a declarat, de la tribuna Consiliului Ministerial al OSCE, la Sofia, în decembrie 2004, că trupele ruse ocupă ilegal o parte a teritoriului Republicii Moldova.
„Paradigma„ s-a schimbat definitiv după semnarea Acordului de Asociere cu UE, cărui acord Moscova s-a opus cu vehemență, amenințând și închizând piața Rusiei pentru principalele produse moldovenești, lăsând o portiță deschisă pentru cele din Transnistria și Autonomia Găgăuză, pentru a stimula separatismul.
Ce se mai poate „înrăutăți”? Moscova să-i expulzeze pe cei 200-400 de mii de muncitori, care lucrează în Rusia, cum „prorocesc” unii putiniști isterici? Bățul e cu două capete. Efectul ar putea fi asemănător celui provocat în Ucraina de ocuparea Crimeii. Kremlinul mai are la dispoziție o singură pârghie puternică – „omuleții verzi” sau războiul „hibrid”, dar folosirea acesteia va depinde de conjunctura internațională și regională, de situația din interiorul Republicii Moldova, nu de modul cum va fi întâmpinat Rogozin la Chișinău. Aceasta poate servi doar ca pretext de război, iar pretextele pot fi create, dacă lipsesc. Exemplul Georgiei, apoi al Ucrainei o demonstrează convingător.
Citiți în continuare pe TRIBUNA
