Trebuie să uităm că nu s-a recuperat miliardul, ba mai mult, să uităm că ni s-a pus nouă în cârcă. Ar trebui să nu ne amintim până pe 8 ianuarie de scumpirile care se țin lanț. Și, eventual, să ne gândim creștinește că împărăția noastră nu e din lumea aceasta și că singurul nostru împărat e Hristos. De Crăciun poate alegem, dacă putem, să nu vorbim nici în șoaptă despre nivelul nostru de trai.
Vom da dovadă de mare tărie de caracter, dacă vom reuși să uităm că Guvernul dă legi în favoarea lui, nu a noastră, sau că Igor Dodon e președintele ales care ne va vorbi la postul național de televiziune la trecerea dintre ani. El, președintele, care, înainte de a fi numit oficial, își cerea scuze rușilor pentru războiul din Transnistria!
Cam dificil să ne bucurăm cum trebuie de îndrăgitele sărbători de iarnă. Tare mi-e teamă că la fiecare masă se vor auzi înjurături, ofuri, tânguiri de deznădejde. Pentru că situația moldovenilor e atât de disperată, că nu se mai pot abține: oriunde s-ar duce, orice ar sărbători, punctul culminant al discuției e mizeria politică. Ba mai mult, oamenii își strică prieteniile din cauza politicii. Își pierd liniștea și somnul.
Și cum ar fi fost ca noi să fi sărbătorit deja în Uniunea Europeană, cu salarii decente și brazi europeni? Cum ar fi fost ca în loc de amenințarea cu Istoria Moldovei a socialiștilor (în care, dacă nu știați, se menționează că moldovenii se trag din sârbi!!!), să ne fi cunoscut în sfârșit propria istorie, în care Moldova e una și aceeași pe ambele maluri ale Prutului, tot așa cum avem aceleași colinde, cum mergem cu capra, cu ursul, cu uratul și semănatul.
Însă vorba filosofilor antici: nu trăim cum vrem, trăim cum putem. Cu salarii mici, cu aceeași istorie falsificată și calculată pentru doar ultimele două secole, cu un Ștefan cel Mare transformat, nu doar în bani și bulevard, dar și în miză politică, la fel de ușor de socialiști, cât și – pe drept de data aceasta – de unioniști. Cu datorii la stat, făcute de către stat, cu oligarhi și corupți în fruntea țării, cu singura consolare a urătorilor îndrăzneți, care, măcar o zi în an, pot striga în gura mare pe străzi și pe ulițe frumoasele plugușoare, inventate pe loc, cu trimiteri politice clare.
Dar dacă asta nu vi se pare destul, ca să ne bucurăm cu adevărat, nu trebuie să ignorăm doar realitatea noastră, ci să uităm pentru o zi de războiul din Siria, de atentatele din Turcia, de victimele din Berlin.
Lumea e nesigură, viitorul e incert, sărăcia e condiția noastră. Și chiar și așa încă am forța să vă urez sărbători cu bucurii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
