Război

Nuanțele contraofensivei ucrainene asupra Herson

Marile războaie ale secolului al XX-lea au pivotat pe contraofensive: debarcarea Aliaților în Normandia; atacul surpriză al lui Douglas MacArthur la Inchon, în războiul din Coreea; „Cârligul stâng” al lui Norman Schwarzkopf pentru a tăia forțele irakiene din Kuweit. Acum, Ucraina, cu o cincime din teritoriul său în mâinile rusești, speră să se alăture acestei liste. Dar o operațiune mult lăudată din sudul provinciei Herson pare să fi fost supraevaluată. Poate că intenționat.

De câteva, oficialii ucraineni au sugerat că un atac în sud este iminent. La sfârșitul lunii iulie, lansatoarele de rachete HIMARS, furnizate de americani, au început să distrugă podurile către orașul Herson pentru a izola forțele ruse la vest de râul Nipru. Aceștia au fost „pași pregătitori serioși” pentru eliberarea orașului, a spus un oficial local. O actualizare furnizată de oficialii serviciilor secrete britanice, pe 28 iulie, spunea că „contraofensiva Ucrainei, la Herson, capătă avânt”. Pe 9 august, un atac spectaculos asupra bazei aeriene ruse Saky, din Crimeea, dincolo de raza de acțiune a armelor cunoscute ale Ucrainei, a fost descris de oficialii ucraineni drept începutul acelei ofensive. Herson ar fi eliberat până la sfârșitul anului, se lăuda generalul ucrainean Dmitro Marcenko.

Aceste mari așteptări vor fi greu de îndeplinit. Atacurile HIMARS au înmuiat apărarea Rusiei, inclusiv prin oprirea artileriei să ajungă în linia frontului. Pe 13 august, Ucraina a declarat că a distrus un pod peste barajul Nova Kahovka, strângând lațul în jurul orașului. Dar numai infanteria poate captura teritoriul. Înțelepciunea convențională susține că forțele de atac au nevoie de trei ori mai multe trupe decât numărul de apărători pentru a captura o poziție bine apărată; și de încă și mai mulți în mediul urban. Dacă Ucraina a avut vreodată un asemenea avantaj, nu mai are.

În ultimele săptămâni, Rusia, anticipând o ofensivă din sud, și-a retras forțele de la Izium pe frontul de est și a întărit Hersonul și împrejurimile sale. Refugiații care au părăsit recent orașul spun că au văzut zeci de vehicule și trupe noi ale armatei ruse, în special lângă Nova Kahovka. Konrad Muzîka, de la Rochan Consulting, o firmă care urmărește războiul, crede că la sfârșitul lunii iulie existau 13 grupuri tactice de batalioane rusești (BTG) în provincie (un BTG are de obicei câteva sute de militari, deși majoritatea sunt epuizați în prezent). Acum pot fi de la 25 la 30. „Acum credem că această fereastră de oportunitate a trecut”, spune dl Muzîka. „Ucrainenii nu au suficiente trupe pentru a egala numărul rușilor”.

Deși Ucraina are un bazin mare de trupe, majoritatea sunt recruți cu câteva zile de antrenament. Cea mai solicitantă luptă a fost dusă de doar cinci brigăzi ale celor mai experimentați și pricepuți soldați ai Ucrainei, notează Jack Watling, de la Institutul Regal al Serviciilor Unite, un think-tank. Aceste unități sunt epuizate și au suferit pierderi grele. Antrenarea noilor brigăzi și echiparea lor pentru o ofensivă va lua timp.

Atacul necesită de obicei mai multă muniție decât apărare. Forțele de atac tind să facă mai multe victime. „Din 1992, în exercițiile noastre de teren, nu am mai studiat acțiunile ofensive”, a deplâns Serghii Grabski, colonel de rezervă în armata ucraineană, vorbind la podcastul „Geopolitica decantată”, ediția din 3 august. „După opt ani de război, forțele ucrainene sunt geniale în acțiuni defensive, dar au o experiență foarte limitată sau aproape nulă în a desfășura acțiuni ofensive la scară largă”. Contraatacurile ucrainene din jurul Harkovului, din luna mai, deși de succes, au fost mici și s-au soldat cu multe victime.

Armata Rusiei a avut timp să se pregătească. De câteva luni au săpat tranșee în Herson și au aprovizionat fortificațiile. S-ar putea să aibă deja artilerie instruită pe drumurile pe care Ucraina le-ar folosi pentru a avansa. „Dacă atacul ucrainean arată ca atacul Rusiei asupra Severodonețk, este probabil o fundătură”, spune Chris Dougherty, un fost planificator al Pentagonului, referindu-se la un oraș pe care Rusia l-a capturat în iunie, folosind tactici brutale și bombardamente intense de artilerie. „Va costa scump Ucraina în resursă umană și materiale și ar fi probabil ultima operațiune majoră ucraineană din 2022”.

Domnul Dougherty spune că Ucraina ar trebui să aibă o abordare indirectă: izolarea orașului Herson și folosirea forțelor neregulate și a artileriei pentru a înăbuși liniile de aprovizionare rusești ar „stropi apărarea Rusiei”. Un ritm de atacuri partizane, precum și loviturile recente asupra depozitelor de arme și posturilor de comandă rusești sugerează că aceasta poate fi adevărata strategie a Ucrainei. Unii oficiali ucraineni spun că sunt mulțumiți să aștepte, în timp ce epuizează constant forțele ruse cu astfel de atacuri. „Vrem să evităm războiul de stradă, pentru că nu vrem să distrugem orașul”, spune maiorul Roman Kovaliov, cu sediul în partea de nord-est a provinciei Herson. „Vrem să-i înconjurăm și să-i forțăm să se retragă. Vrem să-i strivim”.

Dar încurajarea ideii că o ofensivă la sol este iminentă are unele avantaje. Ea ridică moralul în rândul civililor din Hersonul ocupat. Ține pe margine forțele rusești – deja lovite de artilerie. Și forțează Rusia să devieze forțele din regiunea estică Donbas, ceea ce slăbește atacurile sale în curs împotriva orașului Sloviansk. Discuțiile amăgitoare despre o contraofensivă ar putea fi chiar o simulare, atrăgând rușii spre Herson și, în alte zone, deschizând breșe în linia rusă, care ar putea fi exploatate.

Pentru Ucraina, problema este că strategiile sale politice și militare sunt în tensiune. Președintele țării, Volodimir Zelenski, este dornic să le arate susținătorilor săi occidentali că armele și muniția pe care le-au trimis în Ucraina fac diferența și că greutățile economice ale războiului, cum ar fi criza energetică a Europei, nu sunt în zadar. În timp, și Armata Rusiei își înlocuiește oamenii pierduți. Asta, coroborat cu terenul mai noroios din toamnă, ar putea, în câteva luni, îngreuna ofensiva. „În acest moment, avem o șansă unică și o fereastră de oportunitate”, a spus colonelul Grabski, menționând că zvâcnire de la Zaporojie către Marea Azov ar putea rupe așa-numitul pod terestru al Rusiei către Crimeea.

Riscul este ca mult-discutatele contraofensive care nu se materializează să dăuneze în cele din urmă moralului. Dar dacă atacurile au loc și se fâsâie, deziluzia ar fi și mai gravă. O ofensivă condusă de considerente politice, sfidând realitățile militare, ar fi „o idee foarte proastă”, spune un analist militar experimentat, „dar este posibil să nu putem controla ceea ce fac și unde”. Analistul arată spre Severodonețk, unde, spun unele surse, dl Zelenski, a respins sfaturile militare și a insistat că forțele sale armate să apere orașul mult mai mult decât era prudent. „Abia au scăpat vii din asta”, spune el. Dacă, spune el, Ucraina se concentrează pe o contraofensivă, aceasta ar trebui să fie metodică și treptată: strângerea Rusiei în orașul Herson, dar oprirea la râul Nipru și înaintarea spre est doar atunci când se îmbunătățesc circumstanțele militare.

Tensiunea dintre imperativele politice și calculele militare nu reprezintă nimic nou. În 1942, America și Uniunea Sovietică doreau ca Aliații să deschidă un al doilea front, în Franța. Stalin spera că va reduce presiunea pe frontul de est; Roosevelt a vrut să le arate progrese americanilor de acasă. Winston Churchill și unii generali americani nu au fost de acord, în mare parte pe motiv că armatele lor nu erau pregătite. Un raid aliat condus de canadieni asupra orașului Dieppe, în vara anului 1942, în care mai mult de jumătate din militarii din forța de invazie, de 6.000 de oameni, au fost uciși, răniți sau capturați, a fost organizat din motive în mare parte politice. A subliniat riscurile de a ataca mai devreme. Există acolo lecții pentru domnul Zelenski.

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.