Potrivit ei, statisticile existente privind fenomenul traficului de fiinţe umane nu prezintă proporţiile reale, pentru că vizează doar cazurile descoperite. „Cifrele reale sunt de 5-10 ori mai mari decât acestea”, a subliniat psihologul în cadrul şedinţei clubului de presă al Centrului de Investigaţii Jurnalistice, care a avut loc la Tiraspol şi unde au participat jurnalişti şi reprezentanţi ai societăţii civile de pe ambele maluri ale Nistrului.
Natalia Savkina, preşedinta organizaţiei obștești transnistrene „Iniţiative feminine”, fondată în 2010, şi care sprijină victimele traficului de fiinţe umane şi ale violenţei domestice, precum şi copiii aflaţi în dificultate, a subliniat în cadrul evenimentului că de frică multe dintre victime preferă să tacă, în loc să denunţe traficanţii sau agresorii. „Aici, la Tiraspol sau la Bender, există mai multe organizaţii la care se pot adresa, dar în alte regiuni nu are cine-i ajuta. Din această cauză şi statistica pe care o avem nu este una care să reflecte realitatea. Iar această incertitudine se va menţine atâta timp, cât victimele traficului de fiinţe nu se vor adresa la poliţie”, a menţionat Natalia Savkina. În cei doi ani de activitate, organizaţia a acordat suport la peste 280 de persoane traficate ori maltratate şi copii aflaţi în dificultate din regiunea nistreană.
„Noi oferim suport juridic și psihologic, îi ajutăm să-și refacă actele de identitate și să se întoarcă acasă. Sunt cazuri când beneficiarii, întorcându-se în ţară, fie nu vor să se întoarcă acasă, fie nu au unde, fie nu sunt primiţi acasă de rude, și atunci noi îi direcţionăm către Centrul de criză de la Chişinău, creat de OIM, pentru că nu avem altă soluție”, a explicat liderul organizaţiei.
În ceea ce privește situația copiilor aflați în dificultate, Svetlana Cibotari, asistentă socială în regiunea transnistreană, a remarcat: „Copiii nu vor să se întoarcă la internate, iar familiile lor nu doresc să-i primească. De regulă, părinţii sunt alcoolici şi locuiesc în condiţii îngrozitoare. Avem cazuri când copiii se întorc acasă, iar după două săptămâni de înfometare pleacă iar la Odesa. Situația poate fi rezolvată doar prin crearea unor condiţii optime de trai pentru aceşti copii, sau a unor centre de plasament, unde au șansa de a dobândi o meserie ca să se poată întreţine ulterior”, conchide Svetlana Cibotari.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
