Am observat că ceea ce dl Leancă numește „criză politică” și „instabilitate”, fostul premier Filat numește mai poetic „perioadă de mai multe frământări”, ba chiar „un examen pe care l-a trecut clasa politică”. Și președintele Timofti în alocuțiunea sa din parlament are o abordare personală a ceea ce s-a întâmplat în acest an în parlament, numind această perioadă „o criză politică prelungită”, care a durat … „trei luni”. De ce trei luni, dar nu cinci?! Înseamnă că dl președinte începe socoteala „frământărilor” nu de la 6 ianuarie sau de la 13 februarie, ci de la 30 februarie. E o greșeală de aritmetică sau o diferență de abordare istorică? Dl președinte mai consideră că deputații care au votat „noul guvern” au luat examenul de „maturitate politică”. Multă lume numește altfel votul deputaților din 30 mai. Dar, deocamdată, trecem peste această problemă. Aici mă interesează altceva: adresându-se miniștrilor, după ce au depus jurământul, președintele le-a spus, încurajându-i: „Aveți experiență și tot ce o să facem împreună o să facem în interesul oamenilor. Eu cred în dumneavoastră”. Da, e adevărat, mulți dintre miniștrii „noului guvern” au o experiență bogată, dar ce fel de experiență, în ce domeniu? Întrebarea chiar că nu e retorică.
P.S. Întrebarea nu se referă la premierul I. Leancă și la noul ministru de externe, Natalia Gherman. Am de asemenea încredere în președintele legislativului I. Corman și vicepreședinții acestuia A. Candu și I. Bodrug. Întrebarea mea se referă la alți miniștri. Prietenii mei, dar și Procuratura, știe la care anume.
